Anul acesta au fost traduse în limba romånă două romane valoroase care au ca referenţialitate obiectivă războiul din fosta Iugoslavie: Venit pe lume al italiencei Margaret Mazzantini şi Ministerul durerii al scriitoarei născute în Croaţia, acum stabilite în Olanda – Dubravka Ugresic. Dacă romanul italiencei surprindea războiul ca fundal al unei poveşti de dragoste dramatice şi oferea o perspectivă preponderent exterioară asupra atrocităţilor războiului aflat în plină dezlănţuire (eroina fiind o italiancă ce-şi întîlneşte marea dragoste la Sarajevo, oraş de ca-re o leagă şi copilul pe care îl creşte), Ministerul durerii oferă o perspectivă total diferită, reflectoarele fiind puse aici pe războiul de după război. Un război mocnit, discret, dar nu mai puţin tragic, care se consumă pe durata inefabilă a reconstruirii identităţii individuale şi colective, ale cărei repere fuseseră spulberate de fatalitatea istoriei. Dubravka Ugresic, invitată de onoare a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti din luna octombrie, este o scriitoare foarte apreciată în lumea literară internaţională, cărţile sale fiind traduse în peste douăzeci de limbi. Din cauza atitudinii antinaţionaliste din timpul războiului de la începutul anilor ’90, scriitoarea a fost nevoită să părăsească Croaţia, acum fiind stabilită în Olanda. Avînd, aşadar, la bază o experienţă personală, romanul spune povestea profesoarei Tania Luciç, care, în urma războiului ce divide Iugoslavia, e nevoită să plece împreună cu soţul, dat afară peste noapte de la facultate. Se opresc mai întîi în Germania, apoi, în urma divorţului, el pleacă la Tokio, iar ea în Olanda, la Amsterdam, unde va preda studenţilor refugiaţi o limbă practic inexistentă,servo-kroatish, doar pentru ca aceştia să obţină viza. Povestea acestora este povestea tuturor „refugiaţilor“ din fosta Iugoslavie, care au împînzit Europa, coşmar