Portretul Papei este atât de măestru pictat, încât îţi vine să-i săruţi mâna conducătorului creştinătăţii, chit că el zâmbeşte blând de pe pânza tabloului. Frumosul tablou purtând sem­nă­tura unui român face parte din galeria preţioasă de pictură a Vaticanului unde nu au pătruns decât puţine opere de artă. Când s-a întâlnit faţă în faţă cu Suveranul Pontif, pictorul român fiind pe un podium, a trebuit ca Papa cu bunăvoinţă să urce cele câteva trepte pentru ca Gheorghe Aştileanu să-i pupe mâna. Şi asta pentru că talentatul pictor român de ani lungi se află într-un cărucior cu rotile.

Tablourile pictate de Gh. Aştileanu respiră viaţă şi clocot. Deseori pictorul ţin­tuit în scaunul pentru paralizaţi iubeşte să picteze cai în ga­lop, semn al vieţii în ritm de clocot, al vieţii dezlănţuite a ar­mă­sarilor fără frâu şi fără şa. Poate pentru că un destin nedrept l-a ţintuit în scaun de om care nu-şi poate folosi picioarele. Cruntă a fost soarta lui Ghiţă Aştileanu. Îşi luase examenul de Bacalaureat şi s-a dus la mormântul bunicului care îl crescuse pentru a pune un bucheţel de flori ca recunoştinţă. Pe una dintre aleile cimitirului, când tânărul trecea, s-a prăvălit din senin un monument cu o cruce din marmură care l-a în­gropat în piatră până la brâu, lăsându-l cu coloana vertebra­lă frântă şi paralizat pentru tot restul vieţii.

Dar Ghiţă Aş­ti­leanu n-a acceptat resemnarea scaunului cu rotile, aripile frânte, a făcut Facultatea de Arte Plastice, devenind un pictor de remarcabil talent. Mare amator de colecţii de artă, Adrian Năstase a achiziţionat unul dintre tablourile cu alergarea cailor liberi, şi asta pe vremea când era prim-ministru. Ghiţă Aştileanu, pictorul din Cluj care nu-şi mai simte corpul de la jumătatea lui inferioară, a învins invaliditatea privind mândru în ochi mulţimea oamenilor fără nici un beteşug. O boală ticăloasă şi nedescifrată de med