Dl Liu Xiaobo merită mult mai mult decît mine această recompensă preşedintele Barack OBAMA, Premiul Nobel pentru Pace – 2009 Premiul pe 2010 va rămîne unul dintre cele mai importante din istoria Nobelului Thorborn JAGLAND, preşedintele Comitetului Nobel – citate din cotidianul Libération, Paris, 12 decembrie 2010 Înainte de a face public Apelul meu (găzduit, cu solicitudine, de Observator cultural, nr. 296, din 9 decembrie) – ca preşedintele Băsescu să-şi trimită, cu orice preţ, ambasadorul la ceremonia de la Oslo, pentru a drege, astfel, monumentala gafă făcută de MAE, cu trei săptămîni mai devreme, ce risca să facă de rîs, grav, România postdecembristă –, am dorit să mă consult cu mai multe organizaţii şi personalităţi din societatea civilă. Propunerea mea era ca acestea, dacă ar fi socotit de cuviinţă, să-şi asume Apelul, eu fiind dispus, în acest caz, să renunţ la paternitatea lui, urmînd să figurez pe document doar ca simplu semnatar. Ar fi avut, mă gîndeam eu, mai mult impact şi ecou. Printre organizaţiile consultate s-a numărat şi GDS. Din primul moment, ideea mea a părut a găsi o bună primire chiar la preşedintele GDS, dl Radu Filipescu, curajosul fost disident/ opozant (pentru mine, termenii sînt perfect sinonimi!), un om pe care l-am admirat încă de pe cînd am aflat, prin Europa Liberă, despre acţiunea sa în 1983, cu puţin înainte ca eu însumi, cu numai trei ani mai tînăr, să iau calea exilului (poza lui, cu unul dintre manifestele sale, decupată dintr-o revistă a refugiului, a stat, ani îndelungaţi, pe un perete al biroului meu de la Universitatea Catolică din Milano, iar acum, revenit în ţară, e aşezată, la loc de cinste, în biblioteca mea…). Un comunicat MAE difuzat doar de Agerpres Cînd l-am căutat, sîmbătă dimineaţa, pe 4 decembrie, dl Filipescu nu prea era la curent cu situaţia, dar, odată informat, a considerat imediat salutar să reacţionăm