Spre deosebire de angina pectorală, care apare de obicei la efort, infarctul miocardic acut (IMA), forma mai gravă a bolii ischemice coronarienei, survine, aparent paradoxal, mai ales în repaus, fapt neexplicat satisfăcător până în prezent. Investigaţiile noastre contrazic impresia slabei corelaţii dintre IMA şi eforturile fizice importante, relevând că, dimpotrivă, ele joacă un rol precipitant major, dar trebuie căutate mai ales în ziua sau zilele premergătoare IMA. (...)

Astfel, dintr-un lot de 100 de pacienţi cu IMA, 54 au relatat că în perioada amintită au depus eforturi fizice exagerate: 23 în ziua precedentă, 21 în zilele precedente, 10 în aceeaşi zi, iar 15 au considerat că eforturile fizice predominante s-au asociat şi cu alţi factori precipitanţi. De asemenea, 41 au opinat că în perioada precedentă IMA au prevalat alţi factori de risc (stresuri psihice, abuzuri de fumat, cafea, alcool ş.a.), care s-au asociat la 17 dintre ei cu eforturi fizice deosebite, iar 5 nu au putut incrimina nicio cauză favorizantă. Datele constatate sugerează că şocul hemodinamic cauzat de eforturile fizice mari, mai ales de tip izometric (ridicarea de greutăţi, împinsul mobilei sau maşinii), tăiatul şi stivuitul lemnelor, munci agricole manuale etc., efectuate uneori în frig şi umeze Publicitate ală, destabilizează placa de aterom, iar intervalul liber până la declanşarea IMA poate fi explicat prin formarea progresivă a trombusului obstructiv. În plus, stările poststres se caracterizează în general prin demobilizarea forţelor de apărare a organismului, în timp ce efectele nocive ale agenţilor stresanţi continuă să se manifeste, creându-se un dezechilibru cu potenţial patogen, pe care l-am putea denumi un veritabil „sindrom poststres“. Importanţa practică o constituie instituirea unui tratament profilactic precoce în stările de suprasolicitare, mai ales