ON-LINE

Cît despre buna însoţire ale celor lumeşti cu ale muzicii e de căutat împreună cu magistrul Walther, dar şi cu baci Văsălie Budi, dirijorul corului ortodox Traian din Radna, trăirile minunate, prefigurate de regele David cu harfa, zugrăvit pe firida care duce spre balconul corului la care ne uitam cu mare simţire muzicală noi, membrii corului, la fel cum stăteam cu ochii ţintă la instrumentul muzical cu două coarne dintre degetele lui baci Văsălie cînd ridica mîinile în aer peste mulţimea coristă, după ce înainte vreme a apucat să asculte la ureche nota corectă cu care trebuia atacat psalmul „Ce este omul dinaintea Ta, Doamne?“. Pentru dreapta înştiinţare a Sfîntului din Cenad, noi nevrednicii membri ai corului Traian Givulescu din Radna, mărturisim că ne cam îndeletniceam cu omeneasca închinare din păhăruţe cu răchie. Acest fapt era atestat şi de vorba aceluiaşi dirijor adresată pe la pomeni şi nunţi moşilor de la bas şi bariton cărora le plăcea licoarea: „aveţi de grijă“, le spunea cu îndreptăţirea celui care cunoştea prea bine cum stăm din acest punct de vedere, deoarece el însuşi se afla adesea sub puterea tăriilor licorilor din „uiegile“ festiv-funerare, „aveţi de grijă“, le spunea tovarăşilor de ispravă muzicală: « mă, aveţi grijă că răchia asta-i din aceea de i se zice „nas belit”». Şi dacă se afla careva – şi se afla întotdeauna cîte careva – să întrebe ce vor să spună vorbele lui, şi el, şi moşii de la bas pedală şi de la bariton rîdeau cu înţelegere asemenea celor trecuţi prin asemenea încercări. Cu toate astea Sfîntul închide ochii, de acolo din ceruri, pricepe rătăcirile omeneşti ale bănăţenilor pe care i-a păstorit în vremurile lui în care cele două mari biserici – a Răsăritului şi a Apusului – nu se despărţiseră încă. În fapt, coriştii, fie ei de la Radna, fie de la Domul din Timişoara, se află „la scoală cerească (coeles