Mulţi performeri sportivi, îmbătrînind, cad în uitare. Se afundă în melancolie blegoasă, dacă nu chiar în decrepitudine. Crîmpeie din viaţa lor urgisită mai răzbat în presă, stîrnind compasiuni formale.

Evident, există şi abateri de la regulă, cînd trăirile din arenă se cuibăresc în suflet, înnobilîndu-l. Una dintre ele ar ilustra-o maestrul sportului Ion Sideri, fost kaiacist redutabil, la activ cu 8 titluri de campion naţional, 11 de campion internaţional, un loc 4 la Europene şi o clasare pe poziţia a 6-a la Olimpiada de la Roma, într-o ştafetă alături de alte nume grele: Vernescu, Anastasescu şi Teodorov.

Pensie viageră refuzată

După ce a abandonat la numai 27 de ani din pricina unui antrenor de lot pe care îl încolţise într-o şedinţă de pomină pentru matrapazlîcuri financiare în dauna sportivilor, vînjosul cu padelă atît de vrednică a început să mîngîie cu palmele sale bătătorite o daltă delicată cu care mai spinteca unda lacului, dar putea înfiora sufletul lemnului. A devenit, cu alte cuvinte, un sculptor perseverent şi talentat. Iar justiţiarul înnăscut care chelfănise un ditamai antrenorul, demascîndu-i cupiditatea, cu preţul aruncării sale peste bordul flotilei de aur, avea să-şi urmeze crezul în uniforma de colonel de investigaţii şi filaj cu care îl înzestrase clubul său, Dinamo.

Găinării sau delapidări revoltătoare săvîrşite de activişti grei de partid, într-o ţară în care s-a furat şi se fură cu voluptate, au trecut prin sita unui ofiţer sub acoperire onest, cu inimă de artist. Ţinuta lui neîncovoiată, nefiind nici acum pe placul oficialităţilor, explică poate refuzul celor îndrituiţi de a-i acorda cuvenita pensie viageră, ca şi indemnizaţia de merit din care se înfruptă, în schimb, înalţi funcţionari care toată viaţa au trîndăvit în scaune înalte şi lucrative.

Dedicaţie de la Nadia

La 74 de ani, maestrul Ion S