După un secol și jumătate de secularizare, mănăstirea Răchitoasa a redevenit lăcaș de rugăciune, așa cum a statornicit-o ctitorul ei la sfârșitul veacului al XVII-lea.
Guvernul României a hotărât să redea mănăstirii de pe Valea Zeletinului statutul pe care aceasta l-a pierdut în anul 1863, când a intrat în vigoare reforma fundamentală guvernului condus de Mihail Kogălniceau.
Prin această hotărâre ultima mănăstire din țară aflată în posesia statului și-a recăpătat statutul. Deși aici a funcționat mai întâi un penitenciar pentru oamenii fără adăpost, apoi cămin de bătrâni, implicarea statului a fost aproape inexistentă.
În cei 150 de ani de existență gradul de degradare a atins nivelul maxim, autoritățile fiind nevoite să-i transfere pe bătrâni din chiliile călugărești, într-un complex nou, construit la marginea comunei Răchitoasa. Atât biserica, cât și locuințele anexe au avut de suferit de pe urma anilor de înstrăinare.
"Revenirea complexului arhitectural, aflat într-o stare deplorabilă, după eforturi considerabile ale Arhiepiscopiei noastre, la Eparhia noastră, ca unitate de cult, este o bucurie, dar și o provocare. Bucurie pentru faptul că o mănăstire își recapătă menirea după 150 de ani, când a fost luată abuziv și transformată în azil. Provocare, pentru faptul că întregul complex arhitectonic, cu excepția bisericii monument istoric de tip A, este practic ruinat", a declarat PS Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
Totodată, odată cu reorganizarea vieții mănăstirești la Răchitoasa, ierarhul de la Roman dorește să implice Biserica mai mult în viața comunității din această parte a Moldovei, cunoscută pentru sărăcia locuitorilor ei.
"Intenționăm ca, pe lângă viața mănăstirească statornicită de Regulamentele monahale al Bisericii noastre, maicile de aici să se angajeze și la un program
