- Editorial - nr. 694 / 17 Decembrie, 2010 Citesc si _ asa cum ar face oricare om cu capul pe umeri, cu elementara logica din aceasta tara si de pe acest pamant _, ma crucesc, pur si simplu! In urma cu un an si trei luni depuneam o plangere penala, la 1 septembrie 2009, impotriva numitului Szokoly Elek (nimeni altul decat sotul celebrei Smaranda Enache!), care ma insulta si ma calomnia, intr-un mod mizerabil, in ziarul "Vasarhely Hirlap", prin jigniri si afirmatii greu de acceptat intr-un stat de drept! Timpul a trecut si, dupa doua cereri (prin avocatul Ioan Sabau Pop), la care nu mi s-a raspuns nici pana azi, desi legile romanesti au prevederi clare in acest sens, dupa aparitia unui editorial in "Cuvantul liber" (de fapt, publicarea plangerii penale in integralitatea ei!), primesc, in sfarsit, un uluitor raspuns, semnat de procurorul Angela Voda. O Comunicare-Rezolutie care te lasa masca, cu gura cascata, ca la dentist. Am toate motivele sa fiu indreptatit sa ma intreb: nu cumva, daca nu era vorba despre Lazar Ladariu, un ziarist incomod, ci invers, daca eu l-as fi calomniat si insultat pe Szokoly Elek, dosarul "pleca" imediat, si nu dupa un an si trei luni?! Dupa raspunsul primit, dupa o "logica" sucita, oricine poate deduce ca e chiar foarte bine ca am fost terfelit. Iar Szokoly Elek, incurajat, poate sa continue sa ma insulte, sa ma calomnieze, pentru ca el are tot dreptul. Concluzia, dupa o maculare greu de conceput, dupa astfel de judecati este cat se poate de limpede, chiar si in presa romaneasca: un maghiar are voie, fara limite, sa calomnieze un roman, cum ii vine lui la gura. Dar nu si invers! Trebuie sa precizez ca, dupa aparitia infamiei, alaturi de injuraturile neprietenilor, am primit numeroase mesaje de solidaritate, chiar de la multi maghiari, prieteni vechi, revoltati, pur si simplu, de articolul infamant, scriitorul Hajdu Gyõzõ publicand, in repl