Tradiţia împodobirii pomului de Crăciun ţine cont astăzi din ce în ce mai mult de consecinţele ecologice. Sărbătoarea Crăciunului se apropie cu paşi repezi, iar familiile îşi pregătesc brazii pentru împodobit, fie naturali, fie artificiali.

Împodobirea bradului de Crăciun este, la scară istorică, o apariţie târzie în cultura popoarelor. Antropologii vorbesc despre originile sale precreştine, în special germanice dacă ne referim la Europa, când pomul de Crăciun nu era un obicei asociat naşterii lui Iisus Hristos, cu atât mai mult un vehicul de marketing pentru marile lanţuri de magazine sau un scop pentru venirea lui Moş Crăciun cu daruri frumos împachetate.

Citiţi şi:

Brad ieftin cu 60 de lei sau fiţos la 200 de lei

FOTOGALERIE S-a deschis târguşorul lui Moş Crăciun cu casa-puzzle, gogoşerie, cârciumă şi ambasadă

Podoabele au variat şi ele, în paralel cu schimbarea semnificaţiei şi a percepţiei de către oameni, de la panglici şi mere la jucării, globuri, „lumânări" artificiale şi cristale Swarovsky.

Românii şi bradul

În mitologia românească, bradul este cea mai prezentă „esenţă" şi are legătură cu toate fazele importante ale vieţii, de la naştere şi căsătorie până la moarte. Verdele său conferă veşnicie, statornicie, iar alura sa impozantă - siguranţă şi încredere. Această „comuniune" s-a pierdut în majoritatea regiunilor româneşti, lăsând loc unui brad convenţional cu lumini şi globuri.

Pomul de Crăciun a ajuns să reprezinte în secolul XXI o combinaţie între simboluri religioase şi practici de consum. În primul caz, bradul împodobit vesteşte „naşterea" şi „nemurirea", îl substituie pe Hristos sub numele de „Pomul Vieţii", iar ornamentele sale aduc „cunoaşterea". Iar de câteva decenii, bradul împodobit este folosit de către comercianţi pentru convingerea consumatorilor că masa de Sărbători nu e niciodată