Prof. Univ. dr. Sergiu Tofan predă cursurile de „Filozofie Antică şi Medievală", „Filozofie Românească" şi „Filozofie Politică", în cadrul Catedrei de Sociologie-Filozofie a Universităţii de stat „Dunărea de Jos" din Galaţi. În 1995 şi-a luat doctoratul în filozofie cu teza „Origen - paradigma raportului dialogal între filozofie şi teologie", publicată în 2003 la Editura Paidea din Bucureşti. A publicat volumele „Mircea Eliade - destinul unei profeţii" (1996), „Ştiinţa politicului - de la real la ideal" (1999) şi „Heiddeger - 3 eseuri despre putere" (2009). Profesorul Tofan este simpatizant al monarhiei şi Regelui Mihai, este liberal şi în perioada 2006-2009 a condus Direcţia de Cultură şi Patrimoniu Galaţi.

Din decembrie 1989, profesorului Sergiu Tofan i-au rămas amintirile unor zile în care, împreună cu alţi profesori, scriitori, artişti, ingineri sau medici, din Galaţi încerca să constituie noua autoritate publică, Comitetul Revoluţionar Provizoriu. Încercarea lor a eşuat pentru că au fost „contraţi" sistematic şi în cele din urmă chiar arestaţi de cei care aveau abilităţi pentru gestionarea autorităţii publice şi care aveau să domine politica şi administraţia locală timp de aproape 20 de ani.

Mai precis, de maiorul Ilie Plătică Vidovici care, în calitate de reprezentant al Armatei, era era şeful dispozitivului de pază al sediului Comitetului Provizoriu. După „lovitura de palat" de pe 24 decembrie, Plătică Vidovici a fost până în septembrie 2003, conducătorul autoritar al Galaţiului. Lui Plătică, fost senator FSN-FDSN-PDSR-PSD, astăzi general pensionar, i se mai spunea şi „Baronul PSD de Galaţi", pentru că nimic nu se mişca în puterea locală fără ştirea şi aprobarea sa, de la comerţul cu tablă al „firmelor căpuşă" de la Sidex, la ascensiunea unor lideri politici precum Dan Nica sau Marius Necula.

Din acea confruntare pe baricadele revoluţiei