Încă nu este clar dacă trebuie să ne bucure vestea dată de primar, cum că şantierul staţiei de epurare duduie din plin cu tot gerul din aceste zile şi că termenul impus iniţial - ultima zi a anului - ne va prinde cu fondurile europene cheltuite până la ultimul eurocent. Riscul, după atâţia ani de bâlbâieli, era ca banii să se întoarcă de unde au venit, dacă ar fi rămas nefolosiţi.
Motivele pentru care s-a ajuns, practic, în ultimul moment, la această reuşită sunt multiple, dar lumea a resimţit cel mai tare lentoarea demarării şi apoi a derulării lucrărilor nu atât la staţie, cât la canalul colector, parte din acelaşi proiect. Privind pe ansamblul ţării, n-ar fi fost ceva ieşit din comun ratarea acestui obiectiv (care a mai fost amânat, în 2008). În cazul de faţă, autorităţile locale au avut ghinionul să angajeze firme ce s-au dovedit nepregătite pe parcurs. Tactica obişnuită este contestarea licitaţiilor - evident, de către pierzători. Aceasta, precum şi durata prea mare a dezbaterii în justiţie, au pus deja mai multe proiecte pe butuci.
Ca de obicei, toată lumea dă vina pe legislaţia prea relaxată în domeniu şi prea interpretabilă în general, dar nu stă nimeni să repare aceste hibe. Ele completează tabloul general al economiei şi societăţii româneşti, care pare să nu găsească nici la 21 de ani de la schimbarea regimului o cale dreaptă, nu în zig-zag sau chiar cu întoarceri, spre lumea civilizată.
Chiar şi noul an debutează - cum altfel!? - cu scumpiri şi legi (pensii, concediul plătit de creştere a copilului etc.) ce afectează veniturile populaţiei. Se mai urcă puţin ştacheta peste care şi-aşa nu pot trece mulţi ca să scape de sărăcie. De altfel, statisticile făcute la scara întregii Uniuni Europene arată că ne-am păstrat cu îndârjire penultimul loc la acest nedorit capitol, după bulgari şi înaintea letonilor. Ţările unde e bine de t
