Pentru multi romani, aspectul fizic al unui presedinte al Romaniei pare a fi un element determinant pentru alegerea sa. Cunosc o doamna, cu pretentii de apartenenta la intelectualitate, pe care am auzit-o emitand fara sa clipeasca urmatoarea sentinta: "Geoana da, are fata de presedinte, ca doar nu ne trebuie un chior!".

Ei da, asta zic si eu argument electoral! Daca ar fi sa intorc putin filele calendarului inapoi, acest gen de argumente frivole ne-au pigmentat viata politica, dupa 1989, in mod constant.

Si daca ne gandim mai bine, nu s-a discutat doar de infatisarea presedintilor. Nici prim-ministrii nu au fost scutiti de ochiul vigilent al alegatorului cu simt al frumosului.

Pentru Petre Roman, doamnele de la APACA erau pregatite sa renunte la Kent si la valuta, intrand in folclorul orasenesc cu preferintele lor masculine.

Ceva mai tarziu, Stolojan s-a dovedit ca, desi era un iubitor al sporturilor de iarna, nu era suficient de rumen in obraji.

Despre Victor Ciorbea, tot unele doamne erau nemultumite de faptul ca nu te privea direct in ochi.

Se poate spune ca Radu Vasile a scapat cel mai usor. Asta poate pentru ca publicul doritor de frumos era pe atunci mai preocupat de ciocul presedintelui Emil Constantinescu.

Aici parerile au fost foarte impartite. Daca unii erau de parere ca ciocul presedintelui ii da un aer european, ceilalti, mai radicali, erau de o cu totul alta parere: "cine a mai pomenit presedinte cu cioc?"

Daca incercai sa argumentezi ca mai fusese unul prin Germania de Est, pe nume Walter Ulbricht, ti se raspundea ca au fost alte vremuri. Pai asta cam asa este.

La capitolul "prim-ministri", ar fi nedrept sa il omitem pe domnul Adrian Nastase. Despre fizicul sau, atat femeile cat si barbatii, au avut doar cuvinte de lauda, porecla de "Bombone