14 decembrie: Camera Deputaţilor a respins, cu 109 voturi contra şi 99 de voturi pentru, cererea DNA de urmărire penală în cazul Monica Iacob Ridzi. Dosarul în care fostul ministru al Tineretului şi Sportului este acuzat de încheierea unor contracte de servicii fără organizarea unor proceduri de atribuire şi de încălcări ale dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice a rămas blocat în Parlament pentru cel puţin zece luni. Rezultatul este, fără îndoială, dezastruos pentru PD-L. Vă propun câteva interpretări în plan extins:

Premierul Emil Boc declara, cu ocazia asumării răspunderii de către guvern pentru legile privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, că, spre deosebire de 2010, care a fost "anul constrângerilor", 2011 va fi "anul dezvoltării, al creşterii economice şi al consolidării reformelor structurale". Această perspectivă optimistă a fost categoric combătută de către partidele din opoziţie, dar a fost formulată (chiar dacă nuanţat şi cu unele rezerve) şi de către preşedintele Traian Băsescu şi de către şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks. Dacă ipoteza unui 2011 mai bun, sub impulsul depăşirii punctului critic al crizei economice şi al deciziilor luate de către Executiv în direcţia limitării cheltuielilor bugetare, se confirmă, acest lucru poate fi echivalent cu substituirea temei centrale de dezbatere în viaţa politică românească şi, implicit, cu apariţia unei noi provocării de referinţă pentru PD-L. Câteva explicaţii:

Există răgaz suficient pentru formaţiunile politice aflate la putere, până în 2012 - an electoral -, pentru a atenua o parte din efectele pe alocuri devastatoare în plan social ale crizei. În mod cert, procesul va fi anevoios, însă are şanse de reuşită. Însă experienţa alegerilor prezidenţiale şi parlamentare din 2004 a pus în lumină faptul că puterea poate fi pierdută şi în con