Indiferent de vreme, lumea circula, calatoreste, vrea sa afle cum va fi vremea acolo unde traieste si acolo unde vrea sa ajunga, cu masina, cu trenul sau avionul.

Si ca sa stie, omul constient deschide televizorul, unde informarea se face des, din ora-n ora sau, dupa caz, si mai des pentru ca e iarna, e frig, e ger si ninge, sunt zile cand ninge mult, des, cu fulgi mari si grosi, ca in povestile copilariei. Si stratul de zapada se formeaza, alb stralucitor, pufos si moale ca o catifea.

Dar cine mai vede poezia unei zile de iarna, cand vocea agresiva a prezentatoarei e parca anume croita sa creeze panica si gesturile-i disperate si privirile-i ratacite arata ca si cum s-ar afla in fata unui cataclism, a unui fenomen inedit, pana acum, nemaiintamplat.

Si imaginile despre efectele negative ale iernii, pe care esti invitat s-o percepi ca pe un dusman de neevitat, curg una dupa alta.

Masini rasturnate, drumuri inzapezite, trenuri oprite pe traseu, soferi nervosi si grabiti, oameni degerati, altii care aluneca pe zapada si-si rup membrele, cabinetele medicilor pline de bolnavi raciti...

Autoritati locale blamate, condamnate ca nu curata strazile, desi imaginile filmate prezinta oameni si masini la treaba, dar zapada curge nemilos si jucaus spre disperarea lor, a autoritatilor, precum apa la robinete si tocmai bine muncitorii trebuie s-o ia de la capat. Munca de Sisif.

Nimic nou. Tot ce ni se arata la televizor se intampla iarna, in toata lumea, nu numai la noi, dar numai la noi se face o adevarata odisee din ceea ce trebuie privit si primit ca un dar si nu ca o povara.

In loc de atatea acuze aduse unui fenomen natural in plina manifestare si imagini naucitoare care fac mai mult rau decat bine, o avertizare ar fi fost de ajuns si de mult mai mare folos sfaturile avizate ale unor specialisti