Arma sa este un aparat de fotografiat. Cu acesta, Silviu Matei a strâns zeci de trofee în cei şapte ani de când cutreieră Carpaţii: râşi, cerbi, capre negre, mufloni, mistreţi şi o sumedenie de păsări. Sursa: Silviu Matei, outdoorphotography.roSursa: Silviu Matei, outdoorphotography.roSursa: Silviu Matei, outdoorphotography.roSursa: Silviu Matei, outdoorphotography.roSursa: Silviu Matei, outdoorphotography.roSursa: Silviu Matei, outdoorphotography.ro
1 /.
Când avea 15 ani, prin 1992, vâna stele. Cu un Zenit. Şi un telescop făcut în casă, dintr-un tub de carton şi lentile de ochelari. Lumina oraşului nu permite observarea cerului în voie. Din balcon, ar fi înălţat degeaba aparatul foto spre văzduh.
Aşa că pleca prin sate ori prin munţi, unde cerul era "curat". Când a întors privirea de la cer spre natură s-a ataşat de fotografia de peisaj şi de viaţă sălbatică. Acum, cam la fiecare două săptămâni, Silviu Matei îşi pune rucsacul în cârcă, încalţă bocancii, şi o ia pe poteci de munte. În timpul lui liber, pentru că nu şi-ar permite să trăiasă din fotografiatul "bestiilor”.
Cu Zenitul după cărăbuşi
Se poate spune că e un vânător, că îi plac trofeele. Numai că nu le atârnă pe pereţi. Le lasă vii, împrumutând de la acestea un moment din viaţă, acela în care apasă pe butonul aparatului. Prin 1995, lua Zenitul şi alerga după insecte. "Cărăbuşi, lăcuste, ce găseam", îşi aminteşte el. Avea nevoie de insecte mari şi care să "stea la poză", deoarece "dacă se mişcau prea repede, îţi fugeau". Aparatul rusesc de care îşi amintesc cu plăcere toţi fotografii din România acelor vremuri avea totuşi limitele sale.
Tot atunci îşi publica primele fotografii, câteva peisaje în "Munţii Noştri". Şi-a dat seama că poate fi bun în fotografia de viaţă sălbatică prin 2002, când câştiga locul întâi al concursului Fotogeografica cu imaginea unui pescăruş care culege o
