* Cum a inviat un loc parasit, cand niste maramureseni au inaltat pe el o cruce. Forta ei a adunat lumea satului si i-a facut pe oameni sa se gandeasca la Dumnezeu *
Dambul Besericii
La poalele cele mai de jos ale Muntelui Gutai, pe versantul nordic, in perimetrul satului Desesti, dincolo de raul Mara, unui loc i se zice Dambul Besericii. Candva acolo a fost o casa a Domnului si-n jurul ei un sat, numit Copaceni. Satul a disparut in urma cu patru-cinci sute de ani.
Unii spun ca locuitorii s-ar fi stramutat in susul raului, intemeind actualul sat Mara, altii zic ca s-ar fi dus, dimpotriva, de-a lungul apei, in jos. Nimeni nu stie insa ce s-a intamplat, de fapt, in urma cu atata amar de ani. Si, mai ales, care sa fi fost cauza parasirii vetrei satului: vreo molima, hoardele de navalitori, fiarele salbatice coborate din padurile Gutaiului, infertilitatea solului? Un motiv serios a existat, fara indoiala, dar acesta n-a ajuns pana la noi; doar amintirea bisericii, care a dat nume dambului. Si intinderea de pamant care este acum acoperita numai cu iarba, fiind loc de pasunat comunal. Undeva, cam pe la mijlocul ei, un stejar stingher strajuieste taina ce invaluie trecutul. Rar mai spune cineva "Dambul besericii", oamenii zic cel mai adesea "In Pusta", referindu-se la spatiul gol si intins care a ramas. Caii, bivolii, vacile, oile, caprele merg la pasune "In Pusta" si nu pe "Dambul besericii".
Crucea
Fiind situat fata in fata cu Dambul Besericii, satul Desesti priveste spre el, iar privelistea este fara pereche, fiindca zarea de dincolo de Damb este incununata de Gutai cu Creasta Cocosului, Sermetes, Tibles, Pietrosu si, departe, la rasarit, Carpatii Padurosi, tinandu-se parca de mana intr-o hora ce protejeaza depresiunea Maramuresului.
Ridicarea crucii La randul lor, casele satului, indiferent cum ar fi asezate
