Biserica Ortodoxă Română l-a pomenit ieri pe Sfântul Prooroc Daniel, iar astăzi pe Cuviosului Daniil Sihastrul.

Mă folosesc de acest prilej pentru a-i spune "La Mulţi Ani" Prea Fericirii Sale, Patriarhului Daniel, cu ocazia zilei onomastice. Ar trebui să-i spun Sancitatea Sa, pentru că aceasta este titulatura oficială, dar asta-i viaţa. În ciuda demersurilor mele şi a unor ierarhi - făcute publice, aici, în "Evenimentul zilei" - din pricini necunoscute, dar lesne de înţeles, Sfântul Sinod se încăpăţânează să folosească termenul lingvistic aberant şi grecizat de "Fericit".

Am fost şi voi rămâne până la capăt un apărător al Întâistătătorului Bisericii noastre strămoşeşti. Nu spun că nu ar avea păcate, greşeli, erori, pentru că doar Hristos este omul perfect. Dar instituţia, funcţia de Patriarh al României nu trebuie întinată. Nu trebuie să-i murdărim hlamida albă doar pentru a avea un subiect.

La fel l-am apărat pe veşnicul de pomenire Patriarh Teoctist atunci când corul defăimătorilor făcea solfegii în toată mass-media. E cumplit de greu să te faci înţeles într-o ţară în care totul trebuie să aibă un substrat. Conform mentalului colectiv, întreţinut de nişte terorişti ai verbului, nişte îngălaţi şi semianalfabeţi ajunşi jurnalişti, în spatele oricărei intenţii bune se află ceva necurat.

"Evenimentul zilei" a fost poate singurul ziar care a înţeles cât de important este subiectul religios, într-o societate a descompunerii, într-o lume fără jaloane, în care doar Biserica mai poate reprezenta o busolă. Cu generozitate şi fără cenzură, cotidianul mi-a oferit posibilitatea de a răspunde unor atacuri violente la adresa Bisericii. Replica unor bocitori de serviciu, ciachiri sau întârziaţi mintal a fost previzibilă: "Îl apără pentru că este mason sau că vrea o parohie buna". Poate ăsta-i ghinionul meu. Din moment ce ai terminat ş