- Planta sfanta a celtilor -

Pentru celti, plantele nu erau asa cum sunt pentru oamenii de stiinta de azi, niste fragmente de bioplasma, lipsite de suflet, pe care omul le poate culege, consuma sau prelucra dupa bunul sau plac. Ce percepem cu ochiul liber este doar "corpul". Dincolo de el exista o iradiere puternica, de energie vitala, a plantelor, care le explica efectul terapeutic, si atunci cand sunt aplicate extern, pe piele, sau sunt purtate ca amuleta.

Dar dincolo de iradierea de energie vitala a plantelor si a copacilor, celtii credeau si in spiritul acestora (suflet spiritual, Deva) sau in divinitatea incorporata in ele. Acest spirit, si nu niste particule active moleculare, asa cum afirma oamenii de stiinta de azi, este cel ce poate oferi vindecare, alinare sau mangaiere. Dar spiritul plantei trebuie abordat cu un intreg ritual. La celti, druidul era cel care cunostea tehnicile si cuvintele magice pentru a se adresa plantelor si a le cere ajutorul. Adevarat intelept al padurii, el era mesager si mediator al misterelor vegetale. Ritualurile de recoltare a plantelor bune de leac ajutau la transcenderea in dimensiunea extrasenzoriala, pentru ca vraciul sa se poata apropia de spiritul tutelar al plantei.

Un OZN vegetal

Din fericire, scriitorii antici, in frunte cu Plinius cel Batran, au transmis posteritatii cateva ritualuri legate de plante, care la druizi insoteau recoltarea si scoaterea lor din pamant. Cea mai cunoscuta este relatarea despre culesul vascului: "Odata gasit, vascul este cules cu mare respect, mai ales in cea de-a sasea zi a Lunii, o zi in care Luna are suficienta forta, desi nu este inca pe jumatate plina.

In limba lor, ei numesc vascul "atoatevindecator", si conform traditiei, pregatesc jertfa si ospatul sub copacul pe care creste. Aduc acolo si doi tauri mari, cu coarnele infasurate. Preotul, imb