În fiecare an, sute de vânători din alte ţări vin la fosta cabană a lui Nicolae Ceauşescu şi iau urma sălbăticiunilor prin pădurea din zona Iaşiului. În pădurea din Dobrovăţ vânează sute de spanioli, portughezi şi englezi. Ei plătesc mii de euro şi pleacă acasă cu trofee superbe.

Altădată hulit de şoferi, drumul către inima Dobrovăţului s-a mai îmblânzit, aşa că vă puteţi bucura de frumuseţea locurilor fără să mai aveţi grija gropilor. De piatră să fii şi tot ţi se înmoaie picioarele când, rătăcind pe serpentinele care străbat pădurea, te uimeşte masivitatea copacilor. Dincolo de „armata" de trunchiuri, protejată de versanţi, se află Mănăstirea Dobrovăţ, cu zidurile ei măcinate de timp, ctitorie a domnitorului Ştefan cel Mare.

Din loc în loc, panouri verzi cu inscripţii de vopsea albă îţi aduc aminte că trebuie să ai grijă să nu deranjezi liniştea animalelor. Pădurea te răsplăteşte, în schimb, cu un spectacol grandios. Leneş şi tăcut, soarele rece pare că s-a prăvălit peste arborii seculari. Frânturi de raze se luptă cu desişul crengilor, dar nu izbutesc să atingă pământul. Uneori, din inima nevăzută a codrului răzbat până la şosea sunetele cornului de vânătoare şi lătratul câinilor întărâtaţi, porniţi în căutarea prăzii.

Localnicii vă pot spune unde şi când să vânaţi, dar veţi afla de la ei şi o sumedenie de povestiri şi legende despre zona Dobrovăţului. După cum spun reprezentanţii Direcţiei Silvice Iaşi, Dobrovăţul are poate cel mai bogat fond cinegetic din judeţ, apreciat în special de pasionaţii de vânătoare din străinătate. An de an, aici vin portughezi, spanioli şi englezi ca să-şi astâmpere pofta de vânat.

Ei plătesc mii de euro şi pleacă acasă cu trofee demne de invidiat. Cel mai de preţ este, fără îndoială, cerbul carpatin. Datorită masivităţii pădurii, această specie s-a adaptat în zonă. În fiecare an, Direcţia Silvică le