- Cultural - nr. 695 / 18 Decembrie, 2010 O carte cat o lume! "Cainta de a fi", de Marius PaScan "Esti doar ratacitorul ce bantuie prin templu. Iubeste si atunci menirea poate-o vei afla!" "Ce simplu decoreaza cartile... iubirea !" _ este, cred, versul ce defineste substantial cea de-a doua aparitie editoriala a lui Marius Pascan, poet din crestet pana in unghii, intelectual rafinat, prea repede incaruntit sub povara clipei cea repede, indestructibil inradacinat in adancimile cele mai tainice ale vesniciei romanesti. Carte de iubire este "Cainta de a fi", scrisa cu "lacrimi din cerneala", dar si cu lacrimi ceresti, un regal al cautarii de sine in imensitatea si eternitatea dorului "roditor de planeta", a Mos Craciunului vietii - "leru-i ler, ma dori tu, Doamne !". Vesnic pelerin din stirpea cea mai aleasa a evadatilor visatori, poetul Marius Pascan nu inceteaza sa ne surprinda cu darurile sufletului sau, risipit cu generozitate si curaj, intr-un timp in care melcii spaimelor se ascund in cochilii, atuncea cand "chiar si destinul il asculti la stetoscoape" (...), "imaginezi eternul mintindu-te complice/ Ambientezi prin clipe elanuri compromise". MIEZ DE TARA Miez de tara, miez de tara Stai in cumpana amara Ti-au pierit toti voievozii Si-ai ramas doar cu nerozii, Te parcurg tradari prin sange Vezi o tara care plange Si te-ntrebi unde-s barbatii Care ne-au unit ca fratii? Molima e suferinta Si jug greu e neputinta, Te-au vandut ca pe pomana Glie de sange sarmana, S-au imbuibat politrucii Te conduc toti eunucii Ipocritii si verosii Tarfele si mincinosii... Plang stramosii pe sub brazda Cum un neam atata rabda? Sa ajungi de rangul doi Fara glont, fara razboi, Un popor aproape sclav Altadata atat de brav... Stai ingenunchiat, Ioane, De straine lighioane, Esti o marfa de consum Vanduta la colt de drum, De fapt, nu mai esti taran, Esti i