Foto: Bogdan Chesaru / Intact Images „Onoraţi gazde de casă/Viţă de persoană-aleasă/ Sunt trimis ca vestitor/ De la nost' Poruncitor/ Dacă dumneavoastră binevoiţi/Colinda noastră s-o primiţi/Primiţi colinda, ori nu?”... „Primim, primim...” a venit neîntârziat răspunsul. Sala Palatului s-a dovedit neîncăpătoare joi, 9 decembrie, pentru iubitorii colindului străbun pe care-l duce an de an Ştefan Hruşcă. Fiuţul de moroşan rosteşte colindul în grai, aşa cum a învăţat acasă, în copilărie, când abia aştepta să-şi pună traista pe umăr şi să ureze sub ferestre, pe la rude. Îndrăgostit de aceste cântări strămoşeşti, Ştefan Hruşcă şi-a îmbogăţit vastul repertoriu, adăugând noi colinde, dar nu oricând, ci atunci când a fost fermecat de frumuseţea lor şi atunci când s-au potrivit modului personal de a le cânta. A adus la Sala Palatului astfel de urări de bine: „Deschide uşa, creştine!”, „Cerul şi pământul”, „Trei păstori”, „Aseară, pe-nserate, Fecioara Maria”, „Pe strada din Viflaim”, „O, ce veste minunată”, „Colindul junelui tinerel”, „Mare iarnă o pchicatu”, „Măruţ, mărgăritar” sunt doar o parte din minunatele cântări pe care artistul le-a picurat în sufletele celor care l-au ascultat cu bucurie şi emoţie.
Cu mulţi ani în urmă, într-o seară de noiembrie, pe vremea când era învăţător, întâlnirea cu poetul Adrian Păunescu şi Cenaclul Flacăra i-a pecetluit destinul. A debutat atunci tot cu un colind: „Flori de măr”. Emoţionat, artistul şi-a amintit de mentorul său, Adrian Păunescu, de momentul în care, în februarie 1982, la Sinaia, târziu, într-una din nopţi, poetul avea să scrie „Rugă pentru părinţi”. L-a trezit pe Ştefan Hruşcă şi l-a rugat să compună melodia potrivită. În acea noapte a fost creat unul dintre cele mai emoţionante cântece pe care Adrian Păunescu l-a încredinţat unuia dintre membrii Cenaclului Flacăra. Ştefan Hruşcă îl cântă l
