Timp de şase ani, serviciile secrete sovietice au înregistrat toate convorbirile din ambasada americană de la Moscova, fără să trezească nici cea mai mică bănuială. Metoda de ascultare a fost descoperită de abia în 1952, după ce ambasada americană devenise conştientă că este spionată, potrivit spybusters.com.

De unde a pornit totul? În anul 1946, un grup de elevi sovietici i-au dăruit ambasadorului american Averell Harriman o copie din lemn a Marelui Sigiliu al Statelor Unite. Ambsadorul a agăţat copia pe peretele biroului său din reşedinta din Spaso House, lucru care s-a dovedit ulterior a fi o mare eroare.

În 1952, în timpul mandatului ambasadorului George F. Kennan, Serviciile secrete americane au descoperit, la o inspecţie la reşedinţa ambasadorului de la Moscova, că emblema din lemn ce reprezenta o copie a Marelui Sigiliu al Statelor Unite conţinea un microfon şi o cavitate rezonantă, care putea fi stimulată cu un semnal radio din afara clădirii. Acest lucru a ajuns în atenţia lumii când a fost prezentată în cadrul Naţiunilor Unite în mai 1960.

La data de 26 mai 1960, Henry Cabot Lodge Jr, ambasador al SUA la Organizaţia Naţiunilor Unite, a dezvăluit în faţa Consiliul de Securitate ONU existenţa aparatului de ascultare din replica Marelui Sigiliu pentru a contracara denunţările sovietice privind avioanele de spionaj americane U-2. Ambasadorul american a făcut această dezvăluire ca să demonstreze că şi sovieticii îi spionează pe americani. Această demostraţie a urmărit să oprească rezoluţia sovietică prin care erau denunţate misiunile de spionaj cu avioane U-2 ale Statelor Unite. Henry Cabot Lodge a susţinut că mai mult de 100 de dispozitive similare au fost recuperate în ambasade şi reşedinţe ale SUA în URSS şi Europa de Est.

„The Thing"

Dispozitivul de ascultare denumit de către occidentali „the Thing" era un obiect metalic