Câteva idei ce păreau irealizabile, idioate la prima vedere, i-au transformat în milionari în dolari pe cei care le-au avut.

„Zece afaceri care n-ar fi trebuit să meargă niciodată“ este titlul unui articol din numărul 13 al revistei „Forbes România“, apărut în 2009. Câteva idei ce păreau irealizabile, idioate la prima vedere, i-au transformat în milionari în dolari pe cei care le-au avut. Americanul Ken Ahroni a avut tupeul să meargă la o bancă să ceară finanţare pentru a construi o fabrică de iadeşuri de plastic, acele oase de la pieptul curcanului pe care americanii le rup în două de Ziua Recunoştinţei. Vă imaginaţi ce faţă a făcut bancherul care a citit planul de afaceri al vizionarului? I-a râs în nas şi l-a dat afară pe uşă. Ahroni nu a renunţat la ideea sa şi până la urmă tot a făcut rost de bani.

Astăzi, compania sa, Bones Co., are venituri de un milion de dolari pe an din vânzarea de oase. Articolul mai prezintă povestea de succes a unui antreprenor care vinde pietre pictate ca animale de companie, „pet rock", a altuia care vinde maimuţoi de agăţat în vârful antenelor de la maşini sau a unei femei care croieşte hăinuţe pentru piticii din grădină. Toţi sunt milionari. Zilele trecute, primarul Capitalei a venit cu o idee: organizarea Olimpiadei de vară la Bucureşti. Cei înguşti la minte i-au râs în nas. I-au spus că e nebun. Olimpiadă aşa, printre maidanezi, gropi, blocuri nereabilitate şi fără nicio bază sportivă? Până în 2020, totuşi, mai sunt nouă ani.

Oamenii de afaceri, cei care l-ar putea sprijini pe primar în demersul său, au reacţionat pozitiv. Li s-a aprins un beculeţ: partneriate public-private, infrastructură, atragerea de investiţii străine, atragerea atenţiei asupra noastră, până la urmă. Au spus că s-ar băga, că ar sprijini financiar proiectul. Consiliul Investitorilor Străini, de asemenea. Consilierii de la Primăria Capitalei au