Interesant e că olteanul n-a refuzat Steaua în 2002. A jucat 10 meciuri într-un retur, a marcat un gol şi a încasat cîteva zeci de mii de dolari
Deşi recunoaşte că are prieteni în Ştefan cel Mare şi a jucat în Ghencea, preşedintele Universităţii, Silvian Cristescu, le pune la zid pe rivalele istorice ale oltenilor
Nu l-ar prinde funcţia de purtător de cuvînt. Nu e diplomat, discursul său nu are nuanţe. Nici ca preşedinte nu are mai mult tact. A fost rău pe teren, e rău de gură şi după ce s-a mutat la birou. Silvian Cristescu povesteşte episoadele tulburi pe care le-a trăit în Bănie, cu autoritatea unui jucător care a îmbrăcat 11 sezoane echipamentul Universităţii şi a purtat 4 ani banderola de căpitan.
- Ce amintiri are suporterul Silvian Cristescu?
- Am fost de mic fanul Universităţii. Prima dată cînd m-am îmbolnăvit a fost la meciul retur cu Zelezniciar Sarajevo. A fost 4-0 pentru bosniaci, a dat Cîrţu o bară la 1-0. Stăteam în casă şi m-am îmbolnăvit de emoţii. Am stat la pat, am făcut injecţii. La Craiova, în ziua unei partide din cupele europene, nu se mai făceau ore. Lumea ne iubea şi era de partea noastră şi în deplasări. Înainte de '89, cînd jucam cu Steaua sau cu Dinamo la Bucureşti, 40 la sută dintre spectatori ţineau cu Universitatea.
- Aţi făcut parte din lotul Universităţii care, în 1989, a învins Victoria, Dinamo şi Steaua.
- La Victoria era preşedinte Dumitru Dragomir. A fost absolut incredibil! Ne-au furat ca-n codru! Driblai un jucător de la Victoria, te punea jos prin fault şi tot el bătea lovitura liberă! Au avut şi un penalty, apărat de Crişan, dar Dumnezeu a fost cu noi. Cînd am învins în Ghencea cu 2-1, Valentin Ceauşescu a venit în vestiar şi ne-a felicitat. La partida cu Dinamo din Bănie, am cîştigat cu 1-0 prin golul Ciurea. Pe final, lumea nu mai putea să ţipe, at
