Ne apropiem de sfârşitul anului şi n-ar strica să mai privim în ograda proprie, să vedem dacă putem improviza vreun bilanţ. Prea multă muncă n-ar fi, datorită acelora care s-au îngrijit cum se cuvine de noi. Interesant este modul cum cei din fruntea ţării se gândesc să întocmească acest bilanţ şi în loc să iasă în faţă şi să ne explice minutul şi scorul social- economic românesc, ne tot prezintă date despre 2011, 2012, când criza va fi doar o poveste din alte vremuri.

Halal contabili mai avem, care n-au fost în stare să facă un plan cât de cât, astfel ca anul 2011 să nu-şi arate colţii traiului nostru. Mai rău, semnele noului an sunt la fel de sumbre, vor continua ajustările, deşi de o plasticitate grotescă, dar considerate ca fiind fine, chiar de şeful statului. Nu putem avea şi noi un Crăciun liniştit, să mai stăm să ne mai lingem rănile, că şi apare unul pe micul ecran şi tot o dă la înaintare că va fi bine şi musai să mai strângem cureaua de la nădragii bunăstării noastre.

Şi, colac peste pupăză, primul om al ţării, după un an greu şi istovitor, s-a găsit să le dorească românilor pentru 2011, tărie. Da, aţi auzit bine, tărie! Cum nu a specificat ce fel de tărie, ne întrebăm la ce s-o fi referit şeful de la Cotroceni. La tăria de a rezista până în 2012, momentul în care se vor da cei 25 la sută înapoi? Sau la tăria care să ne îmbete pentru a nu ştiu a câta oară, că vom trăi bine? Am totuşi o întrebare: cu tăria de caracter cum rămâne, domnule preşedinte? Alo!… alo!… cred că s-a întrerupt!

Ne apropiem de sfârşitul anului şi n-ar strica să mai privim în ograda proprie, să vedem dacă putem improviza vreun bilanţ. Prea multă muncă n-ar fi, datorită acelora care s-au îngrijit cum se cuvine de noi. Interesant este modul cum cei din fruntea ţării se gândesc să întocmească acest bilanţ şi în loc să iasă în faţă şi să ne explice minutul