Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.
„1942,
Sâmbătă, 21 februarie
La Ministerul Economiei funcţiona ca factotum, prietenul lui Marinescu, Aurel Ştefănescu. Omul avea titlul modest de „Consilier tehnic”, dar nimic nu se făcea fără dânsul, şi bineînţeles fără şperţ. A furat de a stins pământul, cu sau fără învoirea lui Marinescu, prietenul şi ministrul său... Se vede că a aflat şi Antonescu de pungăşiile acestui neruşinat, căci, spre mirarea tuturor, a fost dat afară de la Minister!
O ultimă năzbâtie a lui Urdăreanu. Câteva luni înainte de prăbuşire, Urdăreanu a chemat la Bucureşti pe bătrânul Broşteanu-Urdăreanu, din Gorj, şi i-a spus că „Regele vrea să vadă toate actele sale de familie”. Naiv, omul le-a adus la Palat, Urdăreanu le-a luat, şi Broşteanu nu le-a mai văzut... Am notat, la vreme, ordinele date în Dolj, prefectului şi primarului Craiovei, să strângă de pe unde or şti actele şi documentele privitoare la „familia Urdăreanu”. Ce va fi urmărit peştele? Voia oare să fie numit Prinţ? (Cotoi, Prince de la Paix!) Sau numai cavaler de devoţiune al Ordinului de Malta? Sau poate să ia chiar locul Regelui Carol, a cărui abdicare o prevedea?
Duminică, 22 februarie
Ieri la amiază, era să plâng de emoţie! După ce fulguise toată dimineaţa, a ieşit în fine soarele, pe care nu-l mai văzusem de 100 de zile; un miros de primăvară s-a ridicat şi am avut impresia că ieşim din infernul acestei catastrofale ierni... Şi a ţinut aşa până seara. Cu noaptea, a revenit frigul, aseară –3°
