Ar fi împlinit 72 de ani la 12 ianuarie. În ultima vreme a apărut din ce în ce mai rar pe scenă. Iar publicul este un iubit infidel. Îşi aduce aminte de tine atunci când te are aproape. Adesea e prea târziu chiar şi pentru regrete. Ultima dată a urcat pe scenă în 2005, la Teatrul Bulandra, în rolul reginei Charlotte din piesa Nebunia regelui George alături de Mircea Albulescu. Se retrăsese în siguranţa casei, alături de soţ, de fiul ei, de familie. Duminică, trupul neînsufleţit al actriţei a fost depus la Biserica Colţea din Bucureşti unde va rămâne şi în cursul zilei de marţi. A murit aşa cum a trăit, discret. O ultimă dorinţă... să nu facă facă vâlvă pe ultimul ei drum. "Sunt de nedefinit şi încerc să mă caut", mărturisea Rodica Tapalagă pentru Jurnalul Naţional la rubrica "Astăzi e ziua ta" în una dintre rarele sale "ieşiri la rampă" în presa românească, cu cinci ani înainte de sfârşit. Simţea povara anilor apăsând-o din ce în ce mai greu, dar nici un moment nu a acceptat resemnarea: "Mergi mai greu, respiri mai anevoios, dar nu mă las, nu trebuie să te resemnezi, viaţa e frumoasă, aş vrea să joc mereu pentru că simt că o pot face din ce în ce mai bine. Fiecare an în plus este de fapt un prilej de a constata stupefiat că îmbătrâneşti, că ţi se întâmplă şi ţie, aşa pe negândite, nedrept de repede şi te miri. Începi să te miri, te miri, te miri şi până la urmă nu vrei să deznădăjduieşti."

În urma celei care a fost Rodica Tapalagă rămân rolurile pe care le-a făcut, crâmpeie de viaţă puse pe peliculă sau rămase în amintirea celor care au văzut-o pe scena teatrului. Născută la Dorohoi, a absolvit în 1959 Institutul de artă teatrală şi cinematografică din Bucureşti, dar debutează ceva mai devreme, în 1958, pe marile ecrane în comedia Alo... aţi greşit numărul alături de fratele său, actorul Ştefan Tapalagă. A făcut roluri memorabile pe mari scene. Celebrul 702