Căpitanii eram noi, cei care ne-am pomenit într-un golf unii lângă alţii, pentru scurt timp, căutând parteneri de drum pe măsură şi gândind împreună viitoare strategii de navighare. Eu mi-am ales să plec la drum cu un om calm şi senin, care a făcut înconjurul lumii deja de două ori pe mare şi cu un altul bătăios şi aventuros, care ştie tot ce mişcă pe pământ, dar vrea să cucerească şi mările şi oceanele.
Omul mării e cuminte. Nu ştie altceva decât să comande vasul, dar vrea să înveţe să fie pe pământ. E fascinat de fotografie şi de modă, şi de oameni frumoşi pentru că s-a săturat de valuri şi de apă sărată. E foarte entuziasmat, nu vreau să-i demontez nici un mit, deocamdată. Lumea de pe uscat nu este aşa cum şi-o imaginează el, dar îl înţeleg şi încerc să-l sprijin. Nu are chemarea mării. Pentru el, cel mai greu este pe uscat, dar se luptă să se adapteze şi asta mă atrage la el, ambiţia. Vreau să cred că va reuşi. Îl ajut să-şi decodifice singur limbajele pe care vrea să le folosească. Îl ajut să comunice oamenilor ceea ce vrea să comunice şi el mă ajută să nu uit de unde am plecat cu toţii. Nu am multă răbdare şi nici talente pedagogice fantastice, dar şi el m-a ales pe mine, aşa că mergem înainte împreună.
Drumul
La polul opus se află ceălalt căpitan, cel care a cucerit lumea uscatului prin strategii de comunicare şi multă carismă. Mai mult, el m-a ales pe mine, pentru că el crede că îi sunt cel mai bun coechipier. Împreună, el vrea să ajungem departe, acolo unde puţini reuşesc să ajungă. Adevărul este că prezenţa lui mă echilibrează şi mă temperează, oarecum. Eu nu am răbdare şi sunt foarte selectivă cu oamenii. Mă ataşez greu. El a luptat pe pamânt, eu am ales să fiu mai mult „underground” după ce am văzut cum e acolo sus. El vrea să-mi demonstreze că lucrurile pot fi văzute cu alţi ochi. El vrea să înveţe să navigheze şi contra curen
