La 94 de ani şi jumătate, Neagu Djuvara le-a dat o lecţie memorabilă, sâmbătă, scriitorilor care n-au descoperit încă drumul spre public.
Venerabilul cărturar a participat, începând cu ora 12.00, la Librăria Adevărul din apropierea Pieţei Universităţii, la o lansare de carte („Un secol cu Neagu Djuvara" de George Rădulescu) urmată de o sesiune de autografe. Când Neagu Djuvara a constatat că întâlnirea cu publicul „s-a isprăvit", ceasul arăta ora 16.00.
M-am bucurat enorm când am văzut atâta lume - evident, lume de calitate - înghesuindu-se să asculte vorbele de duh ale înţeleptului şi să obţină un autograf de la acesta. În loc să se arate obosit, Neagu Djuvara se bucura ca un copil. Schimba câte o vorbă cu fiecare cititor, făcea glume, îşi reactiva amintiri din lunga şi zbuciumata sa viaţă. Totul - cu o jovialitate de care doar marii maeştri sunt capabili.
Timp de patru ore, Neagu Djuvara s-a ridicat de pe scaun o singură dată: ca să meargă la toaletă. Când a revenit, şi-a reluat locul şi a continuat să scrie autografe cu bucuria specifică debutanţilor. Atâta doar că venerabilul înţelept îşi mai pusese semnătura, de-a lungul anilor, pe aproape 20 de cărţi...
Asta a fost sâmbătă. În ziua următoare, o nouă bucurie. Naţionala feminină de handbal ne-a oferit un meci memorabil în finala mică a Campionatului European. Româncele le-au învins pe daneze la ele acasă şi, pe lângă bronzul european, şi-au asigurat şi calificarea la Campionatul Mondial din Brazilia.
A fost o oră emoţionantă până la lacrimi. Golurile Cristinei Neagu, „tunara" turneului din Danemarca, paradele portăriţei Talida Tolnai şi zborurile extremei Adriana Nechita au dat strălucire ambiţiei colosale a unei echipe care merită toată preţuirea.
Mă simt onorat să-mi închei articolul de azi menţionându-le pe handbalistele care ne-au arătat ce aliaj miraculos
