Cu ochii lor mari şi mintea iute, copiii descoperă, an după an, detalii care-i fac să-şi piardă încrederea că Moş Crăciun există cu adevărat. Şi, an după an, părinţii şterg detaliile cu poveşti, întrebându-se pentru cât timp vor mai putea să îi facă pe cei mici să îi creadă

Dacă Moşul chiar există, e bătrân şi trăieşte la Polul Nord, cum se face că prin Bucureşti se plimbă acum atâţia moşi cu barbă albă şi mâini tinere? Dacă e singur şi are doar o sanie cu reni, cum se poate să aducă daruri tuturor copiilor din lume într-o singură noapte?

Şi dacă îşi are atelierul de jucării departe, la Pol, cum este posibil să-ţi aducă păpuşi "made in China" sau jucării din magazinul de la colţul străzii? Acestea sunt întrebările care transformă, de sărbători, minţile părinţilor în harnice maşini de inventat poveşti. Scriitorul şi sociologul Dan Lungu are doi copii şi s-a străduit să-i facă să creadă în Moş Crăciun pentru cât mai multă vreme. "Sunt unii psihologi care spun că cei mici trebuie <înţărcaţi> de această minciună. Eu personal nu cred asta, nu cred că e o minciună nocivă, cred că e important să îi înveţi să creadă în ceva frumos", a povestit el pentru gândul. Strategia pe care el a adoptat-o a fost să nu dea răspunsuri logice ci să inventeze poveşti cât mai trăsnite.

"Răspunsurile trăsnite sunt cele mai convingătoare, mintea copiilor nu urmează schema bătătorită pe care o urmează cea a adulţilor. Copilul va găsi fisura dintr-un răspuns logic, te va prinde în cele din urmă. Iar avantajul poveştilor trăsnite e că fac discuţia foarte amuzantă, îi fac pe copii să râdă şi e întotdeauna frumos să râzi cu copilul tău", spune Dan Lungu.

Explicaţii logice pentru existenţa Moşului

Alţii însă nu sunt de aceeaşi părere. Kenneth Rapoza, fost corespondent al Wall Street Journal, se chinuie să le dea dea fetiţelor lui, de nouă şi de şase ani, argumente cât m