In Bielorusia, Aleksandr Lukasenko se pregateste sa “castige” inca o runda de alegeri. E presedinte din 1994 si nu da semne ca e dispus sa renunte. Cam cat de hotarat e va puteti da seama din imaginile de mai jos. Omul in haina rosie este Vladimir Neklayev, unul dintre liderii opozitiei.
Bielorusia a organizat astazi alegeri prezidentiale iar asupra numelui castigatorului nu prea avea nimeni dubii. Cu toate astea opozitia a organizat o manifestatie de protest in centrul capitalei Minsk, pentru a denunta fraudele si climatul de teroare in care a avut loc scrutinul (presa electronica independenta a fost amutita, suporterii opozitiei tratati cu argumentul bastonului, internetul in anumite zone ale tarii a fost oprit temporar).
La ora la care scriu informatiile sunt inca prea putine pentru a putea vorbi de vreo revolutie de orice culoare. Merita insa mentionate doua lucruri. Primul ar fi ca imaginile de mai sus arata ca orice tratament “soft” aplicat regimurilor autoritare este inutil si pagubos. In ultima vreme diversi comentatori incepusera sa spere ca Bielorusia va trece printr-un proces lent de liberalizare si democratizare. Nu e cazul. Imaginile de mai sus o dovedesc cu prisosinta. In al doilea rand, presa rusa pare interesata de protestele antiguvernamentale de la Minsk ceea ce arata ca Lukashenko e tot mai singur. Probabil asa se explica si teoria de sorginte ceausista a neatarnarii pe care o profetea acum doua saptamani.
Trebuie remarcat si dezinteresul sau, poate ar fi mai bine sa ii spun renuntarea, occidentului care pare sa se fi impacat cu ideea ca Bielorusia e pierduta pentru multa vreme. Lukasenko nu e “ultimul dictator al Europei”, asa cum spune cliseul. E inca un esec al lumii libere.
Mi-e teama ca Bielorusia e condamnata sa se salveze singura. Exemplele din jurul ei nu sunt insa deloc incurajatoare. Moldova, Georgia, Uc
