În după amiaza de 24 decembrie, la Gărzile Patriotice din Şantierul Naval s-a dat alarma pentru că primăria urma să fie atacată de "terorişti", iar la Gărzile Patriotice s-a dat alarma că primăria fusese deja ocupată de "terorişti". Această ambuscadă, în care şi-ar fi pierdut viaţa zeci de gălăţeni, nu a mai avut loc, pentru că siderurgiştii nu au părăsit combinatul. Aceasta este încă una din diversiunile organizate la Galaţi şi de care nu sunt străini reprezentanţi ai Armatei.

Inginerul Eugen Pop, de la Secţia 2 Instalaţii de Bord, s-a trezit în toamna lui 89 şef al Statului Major al Gărzilor Patriotice din Şantierul Naval Galaţi, după ce fostul şef a ieşit la pensie şi până la numirea unui alt şef, conducerea şantierul a hotărît să numească interimar un inginer, care să ia pe semnătură de la fostul şef şi apoi să predea noului numit inventarul Gărzilor Patriotice, arme, maşini, acareturi. Dacă în alte condiţii ar fi fost o responsabilitate formală, odată cu declanşarea protestelor de la Timişoara, inginerul Pop s-a pomenit într-o situaţie complicată. Au început să vină alarme şi instrucţiuni şi pe sistemul Gărzilor Patriotice, deşi era evident că mai ales după evenimentele de la Timişoara, regimul comunist avea în gărzile patriotice mai degrabă un duşman decât un apărător. "La gărzi, încă de pe 17-18 decembrie se dăduse o mică alarmă. Era o alarmă în stand by. O alertă. Auzeam toţi la Europa Liberă ce se întâmpla la Timişoara, că se trăgea. În perioada aia, vorbeam la telefon cu un prieten din Bucureşti, care era înnebunit că acolo nu iese lumea în stradă, îmi spunea că vine la Galaţi. Eu îi spuneam că şi aici e linişte. Pe 21, ne-au dat ordin să nu lăsăm oamenii să se adune în grupuri mai mari de 3 şi toată vrăjeala, să combatem actele huliganice, că forţe extremiste şi imperialiste, bla -bla... Când au văzut că situaţia e groasă, au adus muniţie. Ţin