Duminica aceasta Timişoara a fost parcă uitată de lume. Un oraş îngheţat bocnă, pierdut sub zăpada care s-a aşernut în trei zile de ninsoare ca-n basme. Nimic nu a deranjat liniştea timişorenilor. Învelit în zăpadă, oraşul a dormit cuminte toată ziua, ca un copil mic acoperit cu o plapumă pufoasă.

Puţini s-au încumetat să îşi încerce norocul pe străzile transformate în derdeluşuri pustii. Numai entuziasmul nebun al prichindeilor, zăpăciţi de plăcerea săniuşului, a mai urnit din casă câte un bunic.

click pe poza pentru galerie foto!

Trăgând după el săniuţa cu preţiosul şi fericitul pasager, bătrânelul şi-a riscat oasele pline de reumatism. Sub covorul de nea, gerul năpraznic de noaptea trecută a pavat cu gheaţă străzile şi trotuarele.

click pe poza pentru galerie foto!

Bunicul ştie bine asta, nu e prima iarnă când umblă prin zăpadă. Dar parcă anul acesta e mai linişte. Numai piciul de pe săniuţă sparge gheaţa tăcerii în care e captiv oraşul. „Mai repede bunicule! Mai repede. Să nu ne oprim!". Bătrânul se opreşte şi se întoarce la nepoţelul lui, numai pentru a-i aranja hănuţele. Nu vrea ca frigul tăios să-i atingă odorul.

click pe poza pentru galerie foto!

Soarele se joacă printre palatele vechi din centrul oraşului. Razele lui împrăştie o lumină de vară care renaşte din caldarâmul imaculat, aşezat de norii plini cu zăpadă care au cernut mii de fulgi peste Timişoara. E o lume ciudată în care lumina se prelinge pe clădiri împotriva firii, de jos în sus, împinsă înapoi către cer.

click pe poza pentru galerie foto!

Polul Nord pare mutat în Piaţa Unirii. Pare un loc stingher, un deşert boreal ciudat. Cerul albastru, de august, se întâlneşte printre acoperişurile şi zidurile clădirilor cu albul imaculat al zăpezii de decembrie.

click pe