Cele şapte centre de dializă din ţară asigură tratamentul doar pentru jumătate dintre cei 800 de bolnavi de insuficienţă renală. Restul pacienţilor îşi duc traiul de pe-o zi pe alta, aşteptând luni întregi să capete un loc pe listă la „aparatul vieţii“.
Programul medicilor de la secţia de hemodializă din Comrat începe de la ora cinci dimineaţa şi se termină aproape de miezul nopţii. Aici vin 39 de bolnavi de insuficienţă renală din sudul Moldovei, deşi capacitatea centrului este de numai 24 de pacienţi. Fiecare stă conectat la aparatul de „rinichi artificial" timp de patru ore, pentru ca sângele să-i fie detoxifiat.
Procedurile se repetă de două-trei ori pe săptămână, iar fiecare pacient îşi are locul şi ora programate, astfel încât nou-veniţii nu mai au şanse să fie conectaţi la aparatul de dializă. Medicii se străduiesc să găsească soluţii de compromis. „Am fost nevoiţi să scurtăm din durata procedurilor cu până la 20 de minute ca să facem loc pentru toţi bolnavii. Acum suntem la limită. Dacă mai apare vreun pacient, nu mai avem unde să-l tratăm", se plânge Larisa Babaraică, şefa Secţiei de Dializă din Comrat. Cozile se întind în timp, iar unii bolnavi aşteaptă chiar şi un an pentru a beneficia de tratament.
FOTO: Tudor Iovu Larisa Babaraică lucrează câte 17 ore pe zi la secţia de dializă din Comrat
UN AN DE AŞTEPTARE
Pe holurile Centrului de Dializă din Comrat, bolnavii se agaţă la nesfârşit de speranţa că vor avea acces într-un final la aparatul de rinichi artificial. Poveştile lor sunt la limita dintre speranţă şi disperare. Iulia Lencovici, din Comrat, are 27 de ani, iar viaţa ei s-a schimbat radical în ultimii doi ani, după ce s-a îmbolnăvit de diabet, afecţiune care i-a răpit vederea şi i-a atacat rinichii. Ca să supravieţuiască, medicii au trimis-o la dializă. Timp de un an Iulia a bătut în zadar drumul
