Ce-l pierde pe Ion Cristoiu e ambiţia necontrolată "de a face pe deşteptul". Sursa: EVZ
Când nu-l ia pe dinainte gura, îl lasă baierele inteligenţei. Iar când e în pană de imaginaţie apelează, gomos, la pretinsul bagaj de cunoştinţe politico-literar-istorice. Că acestea din urmă sunt precare, asimilate heirupistic şi folosite anapoda ţine de conformaţia psihologic-intelectuală a individului. Dar să susţii, pe-un ton şăgalnic, flirtând cu istoria, că Zelea Codreanu era doar un "personaj romantic", un fel de Toma Alimoş combinat cu Iancu Jianu, depăşeşte zona "părerilor" şi-a "impresiilor". E o sfidare cinică a faptelor şi a semnificaţiei istorice a acestora. Nicio silabă despre asasinarea cu propria mână a prefectului Manciu, nicio aluzie privind participarea la uciderea lui I.G. Duca şi a fostului aliat Mihai Stelescu. În ideologia ce respira prin toţi porii fanatism, antisemitism şi violenţă a lui Codreanu, un ziarist român al anului 2010 vede doar romantism. Uluitor!
Sunt sigur că pe sub ochii neînfricatului scotocitor de arhive Cristoiu au trecut şi următoarele fraze dintr-o "proclamaţie" a Căpitanului: "Jidovismul ne îneacă. Sunt trei milioane care umblă ca viermii pe trupul plin de răni al ţării. Trei milioane de jidani înseamnă trei milioane de pâini în fiecare zi. Trei milioane de pâini înseamnă 10 trenuri lungi de pâine care intră în fiecare zi pe gura balaurului". Curat romantism!, îşi va fi spus cel pe care amicii îl alintă cu englezescul "Jack". Un apelativ care, în noul context, de-un romantism neţărmurit, nu-i aşa, te poartă cu gândul la mai celebrul Jack Spintecătorul. Încă două-trei ieşiri "romantice" de acest fel, şi ne-am asigurat faima mondială. Elucubraţia lui Ion Cristoiu nu cade chiar din senin. De ani şi ani, scena publică românească e locul de întâlnire al violenţelor de limbaj şi acţiune, propagate prin televiziuni, dar
