O carte-manifest care tocmai a ieşit în librării în Franţa, intitulată "Elogiul frontierelor", reaprinde o mai veche dezbatere a ultimilor ani: la ce servesc frontierele, graniţele, barierele dintre state? O carte de natură să surprindă pentru că toată lumea aplaudă, de multă vreme, dispariţia frontierelor, ori, iată, există şi spirite care cred că frontierele sunt totuşi bune la ceva.

Autorul acestei cărţi manifest care apare la prestigioasa editură Gallimard este un filozof celebru, Régis Debray. De câteva decenii el s-a specializat de altfel în acest tip de demers reflexiv, şi anume de a se situa "împotriva curentului". El face acest lucru şi de data aceasta cu acest eseu care a fost iniţial o conferinţă şi pe care îl numeşte chiar manifest: 95 de pagini de elogii aduse frontierelor, de pledoarie pentru ideea de frontieră, şi numai la nivel geografic.

În Franţa, spune Régis Debray, nu sunt aplaudaţi astăzi decât cei care se consideră fără frontiere. Şi este adevărat că expresia "fără frontiere" a început să fie aplicată excesiv, ca şi cum ar fi o marcă naturală de valoare. Această tendinţă, însă, spune filozoful francez, de a vedea "binele" şi "progresul" legate în mod natural şi logic de dispariţia frontierelor este o iluzie. Pe pământ, în ciuda aşteptărilor şi a aparenţelor, se nasc mereu noi frontiere.

Şi chiar şi în Europa au apărut în ultimii 20 de ani zece mii de kilometri de noi frontiere, în ciuda construcţiei europene. A lichida toate frontierele înseamnă o adevărată nebunie, iată care este concluzia autorului francez: cu cât statul este mai puţin activ şi vizibil (acesta fiind idealul ultraliberalilor), cu atât se întind mai mult reţelele mafiote. Analiza legată de frontiere este însă mai nuanţată în eseul lui Régis Debray. Prima frontieră a omului este pielea, spune el.

Fără limită nu există corp, nu există identitate. Cuvâ