"Viaţa" memoriei poate fi prelungită până la adânci bătrâneţi dacă ţineţi creierul în priză: citiţi, ascultaţi activ, faceţi mişcare. Dacă uitaţi frecvent lucruri importante, mergeţi la medic. Sursa: SHUTTERSTOCK

Nu este ieşit din comun să uitaţi unde aţi pus cheile sau ochelarii, unde aţi parcat maşina sau când este ziua de naştere a unui prieten. Odată cu înaintarea în vârstă, memoria "încetineşte" în mod natural.

"Viaţa" memoriei poate fi însă prelungită până la adânci bătrâneţi dacă ţineţi creierul permanent în priză: citiţi, scrieţi, ascultaţi activ, socializaţi, dormiţi suficient, faceţi mişcare şi hrăniţi-vă bine.

Doar dacă pierderea informaţiilor este constantă, progresivă şi ajunge să afecteze calitatea vieţii (rataţi evenimente, întâlniri importante), atunci este cazul să mergeţi la medicul neurolog pentru o consultaţie amănunţită.

Diferenţa dintre tulburările fireşti şi cele grave

"Este normal să uităm lucruri atât timp cât trăim într-o lume atât de agitată, ceea ce este mai degrabă o tulburare de concentrare, independent de vârstă. Putem vorbi despre o tulburare de memorie îngrijorătoare atunci când pierderea informaţiilor este constantă şi progresivă.

Dacă în cazul tulburărilor de memorie legate de stres avem senzaţia pe moment că nu ne aducem aminte anumite lucruri, dar după un timp ne reamintim, în cazul tulburărilor patologice nu se întâmplă acest lucru", explică prof. dr. Ovidiu Băjenaru, medic neurolog la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti.

Tulburările de memorie, confuzia şi scăderea capacităţii de concentrare nu sunt, de cele mai multe ori, boli de sine stătătoare, ci doar simptome ale altor boli serioase: Alzheimer, astmul bronşic (consecinţa unei oxigenări defectuoase a creierului), evenimente cardiace (atac de cord, bătai neregulate ale inimii sau alte b