Mi-am tot propus să nu mai comentez viaţa politică din România. Nu pentru că n-ar fi nimic interesant de spus. Ci pentru că, poate din cauza experienţei, adică a vârstei, mi se pare din ce în ce mai frecvent că am mai văzut această piesă de teatru. Am mai văzut cum România s-a împrumutat enorm, a construit enorm, a intrat în deficite enorme şi oamenii au fost nevoiţi să plătească până la o limită greu de imaginat - aşa s-a întâmplat în anii 1920, 1970-1990 ai secolului trecut, aşa se întâmplă din 2004 încoace. Când, acum patru-cinci ani, scriam în paginile GdS că explozia cheltuielilor
publice nu ne poate duce decât înapoi, tot felul de prieteni mă apostrofau că nu pricep cum este cu noua economie, internetul, Europa şi NATO. Când scriam că justiţia nu se face la televizor, că România are 3.500 de procurori şi judecători şi ar trebui să aibă 15.000, pentru că altfel cererea de servicii în acest domeniu depăşeşte oferta şi deci apare corupţia, primeam tot felul de mesaje să nu-i mai apăr pe corupţi, că uite, i-a arătat la televizor. Da, i-a arătat, şi...?!? Aţi văzut pe vreunul condamnat şi încarcerat? Aţi văzut vreo avere făcută din şpagă, corupţie şi mită confiscată? Aţi văzut vreo căpuşă distrusă altfel decât prin privatizare? Citeam azi-dimineaţă că o firmă din Serbia, RUDNAP, proprietatea unei firme din Cipru, a câştigat un contract de livrare energie la Ministerul Economiei cu un profit de 20 de milioane de euro, mutând vreo trei hârtii, şi alea incomplete. RUDNAP - citit invers - înseamnă PANDUR. Nu cumva va fi fiind legată de foşti şi actuali primari, foşti şi actuali miniştri, foşti şi actuali avocaţi implicaţi în vânzarea copiilor cu vagonul în anii ‘90 şi 2000? Poate mă înşel...
Îmi calc promisiunea făcută. Şi mai scriu despre cum se poate face cinstit şi corect şi reducere de deficit bugetar, şi asistenţă socială, într-o ţară în care dacă tai al
