Cunoscutul actor al TNC spune că marii fotbalişti ai Universităţii au oferit fanilor sărbători regale pe iarba „Centralului“, creând totodată o stare de spirit inegalabilă şi, în opinia lui, irepetabilă prin prisma performanţelor de odinioară ale „Craiovei Maxima“.

- Înainte de ‘89, Craiova a fost considerată capitala fotbalului şi a teatrului românesc. Vă mai amintiţi de anii aceia fabuloşi?

- Întrebarea îmi răscoleşte amintiri, îmi declanşează nostalgii. Amintirile mi se pierd la meciul din Divizia B cu Metalul Târgovişte, în 1964, când Ştiinţa antrenorului Nicolae („Lache“) Oţeleanu, cu Papuc şi Vasilescu - portari, Pâcă Dumitrescu, Lungan, Geleriu, Stănescu, Tetea, Onea, Lovin şi Deliu intra în Divizia A, iar în timpul verii au fost întăriţi cu Eftimie, Sfârlogea şi Marin Marcel. Ştiinţa a întâlnit în primul meci în Divizia A pe Steaua, meci jucat pe stadionul „Tineretului“. Steaua ne-a zdrobit, dacă

mi-aduc bine aminte, cu 4-0, meci în care Lovin l-a scos definitiv din fotbal pe portarul stelist Suciu. În etapa următoare, ţin minte că am bătut, în deplasare, cu 1-0, pe Crişul Oradea... Şi uite aşa a început traiectoria Ştiinţei în Divizia A. În fiecare an se construia un soclu puternic al statuii ce urma să se ridice în inima oltenilor. An de an apăreau jucători puternici, cu un înalt spirit de învingători... Jucau fotbal cu bucurie, cu entuziasm, susţinuţi de oamenii importanţi ai vremii, atât din oraş, cât şi „de acolo, de sus“. Au transpirat pe aici antrenori de vocaţie, cu o mare credinţă în misiunea pe care o aveau. I-aş numi pe Constantin Teaşcă, Valentin Stănescu, Constantin Cernăianu, Tică Oţet, sub bagheta cărora zburdau pe gazon Nelu Oblemenco, Petrică Deselnicu... Parcă-i văd! Şi lista poate continua cu Lucică Strîmbeanu, Nicu Ivan, Niţă, Martinovici, Ţarălungă...

„Balaci, unul din marii fotbalişti ai Europei“

@N