Scaunul gol de la festivitatea de decernare a Premiului Saharov ne reaminteste ca regimul invaluit in fum de trabuc si ritmuri de salsa ramine o dictatura. Decizia Parlamentului European de a acorda Premiul Saharov pentru Liberatea de Gindire pe anul 2010 disidentului cubanez Guillermo Farinas merita salutata de toti europenii. In Est, ea ar trebui sa beneficieze de un sprijin semnificativ din partea acelora care - indiferent daca au fost sau nu victime directe ale abuzurilor fostelor regimuri comuniste - apreciaza ca problematica drepturilor omului nu si-a pierdut nimic din actualitate dupa 1989. Asadar, iata ca desi raporturile interstatale tind sa fie dominate de un realism adesea cinic, exista institutii importante care isi exprima simbolic atasamentul fata de principii si valori. In ceea ce priveste Cuba, optiunea PE este cu atit mai semnificativa, cu cit in presa internationala - inclusiv in urma dezvaluirilor WikiLeaks - s-a vorbit despre tendinta tot mai pronuntata a sefilor de state si guverne din Occident de a nu mai aborda problematica drepturilor omului in relatiile bilaterale cu regimul Raul Castro, din dorinta de a nu dauna sanselor companiilor nationale ce fac deja sau doresc sa initieze afaceri in Cuba. Pina intr-un punct, precautia guvernelor nationale trebuie inteleasa. In momentul de fata, Cuba pare o tara capabila de evolutie. Partenerii Americii recunosc, in marea lor majoritate, ca mentinerea "blocadei" politice si economice este contraproductiva. Si in Statele Unite, inclusiv in mediile influente politic ale emigratiei cubaneze, exista o dezbatere pe tema nevoii unei noi abordari, care sa incurajeze liberalizarea regimului de la Havana. Insa o politica veche de jumatate de secol se schimba greu. Dezghetul din relatiile oficiale, atita cit exista, nu trebuie sa-i impiedice pe liderii de opinie europeni sa atraga atentia asupra faptului ca in Cub