Impostură, ipocrizie, indolenţă şi sfidare. Le găseşti pe toate în atitudinea PDL şi a lui Traian Băsescu faţă de Monica Iacob-Ridzi, fost ministru ajuns demnitar pentru unicul merit de a-i fi cărat trena prinţesei moştenitoare EBA. La nici un an de la accederea în funcţie, Ridzi şi-a implicat partidul în cel mai clar dosar de corupţie şi de jaf din banii publici. Numele ei a devenit sinonim cu furtul prostesc. A împiedicat cât a putut ancheta procurorilor şi s-a agăţat de scaun până când deflagraţia bombelor de presă a măturat-o din fotoliul ministerial.
Că Monica Iacob-Ridzi i-a fentat pe procurori e de înţeles - vinovat sau nu, nimeni nu vrea să facă puşcărie. Revoltătoare este prestaţia PDL şi a lui Băsescu. Rar am întâlnit atât cinism şi aşa neruşinare în a minţi.
După ce au respins cererile procurorilor prin care Ridzi rămânea fără imunitate, deputaţii pedeliştii au avut tupeul să pună votul în cârca Opoziţiei. Băsescu le-a găsit circumstanţe atenuante: au votat impresionaţi de drama lui Ridzi, pândită de o boală incurabilă şi cu un copil "cu deficienţe". Mă întreb dacă preşedintele îşi mai aminteşte că a acceptat, în 2009, începerea urmăririi penale împotriva pesedistului Ovidiu Muşetescu cu doar o lună înainte ca fostul ministru al privatizării să moară. În mediile politice se ştia că Muşetescu intrase în faza terminală a bolii de care suferea. Totuşi, asta nu l-a împiedicat pe Băsescu să-l trimită în faţa procurorilor. "Fiat justitia et pereat mundus", dar să piară numai ai altora.
Preşedintele s-a declarat îngrijorat că acest scandal va afecta raportul de ţară pe justiţie. "Nu poţi să explici la Bruxelles: «a fost o abordare sentimentală, doamna e bolnavă»". Corect! Dar n-ar fi fost normal ca pe Băsescu să-l fi preocupat şi aşteptările milioanelor de români care l-au votat de două ori şi cărora le-a spus, timp de cinci ani, că Adrian Năs