Există semne care sugerează că BNR s-a hotărât să facă paşi în direcţia sprijinirii reluării creşterii economice şi acest lucru merită salutat. Chiar dacă de o bună perioadă de timp dobânda de politică monetară a rămas îngheţată la 6,25%, dinamica pieţei interbancare spune de fapt o cu totul altă poveste. În ultimele două luni, excesul de lichiditate lăsat de BNR în piaţă, prin atragerea foarte limitată de depozite de la băncile comerciale, a făcut ca dobânzile pe termen scurt să fie într-o scădere continuă. Şi aici nu mă refer la dobânzile la zi sau săptămână, care au avut întotdeauna o volatilitate mare, ci la dobânzile interbancare la lună.

Dacă la mijlocul lunii octombrie dobânda interbancară medie la lună era în jur de 5,3%, în momentul de faţă ea a scăzut până la 3,8%, iar BNR nu pare a fi de loc deranjată de acest lucru. Care este strategia BNR? Cred că sunt mai multe elemente care pot fi comentate. În primul rând, în mod evident banca centrală încearcă să crească presiunea asupra băncilor în sensul reluării activităţii de creditare, dar şi cu obiectivul de a face serviciul datoriei curente mai uşor de suportat de firme, populaţie şi de stat. Însă pentru ca acest lucru să reuşească, este necesar ca scăderea dobânzilor pe termen scurt să se propage şi la dobânzile la şase luni şi 12 luni, dobânzile folosite în general pentru calculul dobânzilor variabile la creditele date.

Vestea bună este că lucrurile încep să se mişte şi aici. De aproximativ o lună există o tendinţă, încă timidă ce e drept, de scădere a dobânzilor la saşe luni şi chiar un an. Ultima licitaţie la titluri de stat cu scadenţă la 12 luni pare să confirme o tendinţă similară, în condiţiile în care a fost substanţial suprasubscrisă. Pe măsură ce dobânzile pe termen scurt vor rămâne scăzute în continuare şi, extrem de important, tabloul macroeconomic se va îmbunătăţi în urma unor poli