Dupa "Un socru de cosmar"/"Meet the Parents" (2000) si "Doi cuscri de cosmar"/"Meet the Fockers" (2004), odiseea lui Greg Focker (Ben Stiller) si a socrului sau, Jack Byrnes (Robert De Niro) continua cu runda a treia. Ne amuzam mai putin decat in 2000, dar ne bucuram de distributie. O fi suficient?
Am ras o singura data, stiu exact si la care gluma. In rest, amuzamentul mi s-a parut de la caldut spre rece, nemaivorbind de "glume" grosolane de genul copilului care vomita pe fata tatalui. Nici "Doi cuscri de cosmar" nu te facea sa te tavalesti pe jos.
De fapt, acestea sunt niste filme care iti plac mai mult inainte de a le vedea decat dupa ce iesi din sala. La inceput iti spui ca atatia actori buni ar putea face decat un film cel putin bun. Intri in sala ca si cum ai merge sa te vezi cu ei, iar acestia au si zile proaste.
Pe urma vezi filmele si nu ramai din ele decat cu mica bucurie de a fi urmarit niste actori pe care ii admir. Asta te poate face sa le revezi si a doua oara, pe DVD sau la televizor, in lipsa de altceva mai bun.
Prima parte a seriei,"Un socru de cosmar"/"Meet the Parents", pare cea mai reusita de pana acum, continuarea aventurilor ciudatilor membri ai familiilor Fockers si Byrnes nu duce lipsa, dupa cum se vede, de scheme dramaturgice de baza cat de substanta comica pentru a umple.
E firesc, asadar, ca Gaylord "Greg" Myron Focker (Ben Stiller) sa se fi casatorit pana la urma cu Byrnes (Teri Polo) si ca intre timp sa fi facut si niste copii. E de asteptat, de asemenea, ca paranoia lui Jack Byrnes (Robert De Niro), fostul agent CIA care nu se potoleste nici la pensie, sa se fi accentuat odata cu varsta si sa se fi adaptat realitatii.
Scenaristii Jim Herzfeld, John Hamburg si Larry Stuckey au mers in directia logica. Greg si Pam au deja doi copii, iar morocanosul Jack, dupa un pre-infarc
