Un puşti de 14 ani din Vaslui, polul sărăciei din România, ne-a dat săptămâna trecută o lecţie de viaţă.
Paul Ciobanu, elev în clasa a VIII-a la şcoala din comuna Deleşti, a arătat că poţi trece peste orice obstacol pentru a-ţi depăşi condiţia. Cu sărăcia s-a obişnuit de mic. Părinţii nu muncesc, iar el şi ceilalţi patru fraţi trăiesc din alocaţie.
Lipsurile nu l-au împiedicat însă să fie cel mai bun elev din clasă. Îmbrăcat în pantaloni de trening şi fără şosete, Paul s-a încăpăţânat să ajungă la ore, deşi microbuzul şcolar nu a pornit din cauza gerului.
Mânat de dragostea pentru carte şi de dorinţa de a scăpa de sărăcie, a mers pe jos aproape 4 kilometri, la minus 15 grade Celsius, şi s-a ales cu degerături la mâini şi picioare.
Precum puştiul din Vaslui, care stă toată ziua cu nasul în cărţi, sunt mii de elevi din toată ţara. Ei străbat drumul spre şcoală la pas, indiferent de vreme, pentru că ori nu au microbuz ori maşina este defectă ori nu sunt bani de combustibil. Ajung la profesorii tot mai prost plătiţi şi învaţă din programa stufoasă care-i face tobă de teorie cu aplicabilitate zero în practică.
Cei mai norocoşi dintre ei pleacă peste hotare, în timp ce guvernanţii cu maşini la scară plătite din bani publici îşi văd liniştiţi de treabă. Cei mai mulţi aleşi ridică mâna la maşina de vot a partidului, iar restul se răfuiesc în declaraţii la televizor. Acum, că Moş Crăciun bate la uşă, mi-aş dori să cugete măcar un minut la nevoile educaţiei şi ale generaţiei viitoare. Poate şi-ar schimba priorităţile.
