Poate fi relevanta o expunere in oglinda a doua perioade din istoria moderna a Romaniei. De la un monarh controversat, pana la actualul presedinte. Argumentele pro sau contra referitoare la segmentul temporal interbelic si cel de azi sunt tot atatea motive de comparatie.
Cu inerente oscilatii si inconsecvente, in pofida imperfectiunilor ei, democratia romaneasca interbelica a cunoscut progrese remarcabile. Ca si acum, existau doua-trei partide mari, iar patentul guvernelor de coalitie a fost brevetat de Ferdinand Intregitorul. Diferentele dintre Romania acelor ani si situatia actuala apar in mai multe planuri.
Dezvoltarea economica inceputa sub domnia lui Carol I, continuata de suveranul Ferdinand si preluata de Carol al II-lea, a atins apogeul in anii '37-38, atunci cand cresterea investitiilor si a productiei industriale globale au atins un indice de 155%, comparativ cu 1927, de pilda.
Avantul industrial inseamna dezvoltare rapida. Marile monopoluri industriale si bancare dominau ramuri intregi de productie. Ca o precursoare a asa-zisului capitalism din zilele noastre, oligarhia financiara de atunci era dominata de Carol al II-lea, alaturi de magnati ca Auschnit, Malaxa, Gigurtu, Mociornita. Nervura principala, insa, era de departe munca.
Finantele
In finantele publice din perioada cuprinsa intre cele doua conflagratii mondiale, au fost eradicate pana la cele mai inalte nivele afacerile ilegale si coruptia. Au existat si atunci "curbe de sacrificiu", dar din cauze cu adevarat serioase, cum ar fi crahul bursier din 1929. Salariille reale au scazut intr-un ritm inferior celor nominale. Devalorizarea leului a fost ameliorata prin micsorarea generala a preturilor. Incepand cu 1990, populatia romaneasca sare dintr-o curba in alta. Inflatia, cel putin in acest an, se afla pe undeva pe la 8%.
Revenind,
