Pe 20 decembrie, creştinii sărbătoresc Ignatul. Această sărbătoare este ziua în care, de obicei, la români, dar în special în satele din Banatul Montan, oamenii taie sau sacrifică porcii. Unii etnologi spun că acesta este un obicei pur românesc, care este păstrat din negura vremurilor.
În satele din Banatul de Munte, porcii încă mai sunt sacrificaţi după obiceiurile transmise din generaţie în generaţie şi păstrate în familie. Anul acesta, fiindcă Ignatul cade lunea, majoritatea gospodarilor au tăiat porcul la sfârşitul săptămânii când toţi membrii familiei s-au strâns acasă.
Multă muncă şi muncă pricepere
Tăiatul porcului şi, mai ales, pregătirea lui, sunt activităţi care presupun multă muncă şi, mai ales, multă pricepere. Fiecare membru al familiei are un program bine stabilit şi sarcini de îndeplinit. ,,Unul are grijă de foc, altul aduce apă, femeile se ocupă de curăţatul usturoiului şi pregătitul intestinelor, iar în toate această activitate, dirijorul principal şi maestrul din vorba căruia nu iese nimeni, este măcelarul" spune gazda, Ioan Peter, din Goruia.
În ziua aleasă, încă din zori, se aud prin sat "râmătorii care guiţă". După ce porcul a murit, are loc pârlitul. Dacă înainte se foloseau paiele, acum ţăranii au trecut la butelie sau la maşina cu lemne.
,,Flacăra este plimbată peste toată suprafaţa porcului până ce şoricul devine arămiu. Acesta este semnul că pârlitul s-a încheiat şi acum urmează spălatul, rasul pielii şi mai apoi tranşatul" spune măcelarul, Valentin Beţa.
Prima dată, capul casei crestează cu cuţitul semnul crucii în ceafa porcului. Acolo se pune sare şi se spune ,,În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin" ! Bătrânii spun că numai în felul acesta îi fuge porcului sufletul din corp. Imediat, gospodina cea mai bătrână din casă tămâiază porcul şi îşi cere iertare dacă l-a înjurat sau l-a
