Printre cele mai cunoscute lucrări ale arhitectului, pictorului şi scriitorului George Matei Cantacuzino se numără imobilul Creţulescu de pe Calea Victoriei (1939), Palatul Chrissoveloni (1928), imobilul Bragadiru din Piaţa Lahovary (1935), o serie de reşedinţe personale din Bucureşti, printre care vilele Nae Ionescu, Mavrocordat şi Florica Policrat (1935), precum şi unele construcţii de pe litoral, cum ar fi Hotelul Rex din Mamaia (1940) sau din restul ţării – pavilioanele Mitropoliei din Iaşi (1960) – ultima sa lucrare.
George Matei Cantacuzino s-a născut la Viena la 23 mai 1899, fiind fiul diplomatului Neculai B. Cantacuzino şi al Marcelei, născută Bibescu. A urmat cursurile liceale în Elveţia şi studiile universitare de arhitectură la Şcoala Naţională de Belle-Arte din Paris, oraş în care a profesat câţiva ani, după absolvire.
La întoarcerea în ţară, între anii 1931 şi1933, artistul a fost activ pe scena politică românească în calitate de deputat şi membru al comitetului de sistematizare urbanistică a Capitalei. A activat de asemenea ca profesor de istoria şi teoria arhitecturii între anii 1942 şi1948. Printre lucrările de specialitate publicate de Cantacuzino se numără „Introducere în studiul arhitecturii" (1926) şi „Despre o estetică a reconstrucţiei" (1947). Artistul a pictat numeroase lucrări în acuarelă, aproape o sută dintre acestea fiind donate Bibliotecii Centrale Universitare din Iaşi. În 2009, unele dintre lucrări au făcut parte dintr-o expoziţie ce a pus în dialog picturile lui George Matei Cantacuzino cu cele ale nepoatei sale, Ilinca Cantacuzino, expoziţie intitulată „Legături de sânge" şi prezentată la Sibiu şi Bucureşti. După cel de-Al Doilea Război mondial, artistul a fost închis între anii 1948 şi 1953. După ieşirea din închisoare, între 1953 şi 1956, a fost funcţionar la Direcţia Monumentelor Istorice, ulterior ocupându-se de re
