Foto: Thinkstock A vrut să-şi cumpere maşină şi a ajuns să trăiască coşmarul vieţii lui. Bucuria de a găsi un autoturism la mâna a doua, la un preţ bun pentru posibilităţile sale financiare, s-a transformat într-o disperare cumplită când a constatat că a rămas şi fără cei 2.000 de euro, şi fără maşină.
Pentru Cristian Mahulea, ceasul rău a venit în momentul în care a început căutările pentru achiziţionarea unei maşini. Mai exact, în luna septembrie a acestui an. Nimic anormal. A intrat pe internet şi a găsit autoturismul dorit. Anunţul suna extrem de tentant, iar preţul, un chilipir! Pasul doi: a luat legătura pe mail cu vânzătorul, un anume domn Costel Tomoioagă. „Aşa cum vă spuneam, l-am găsit aleatoriu pe net. Mi-a zis, printr-un schimb de mail-uri, că este un bătrânel plecat din România de mai multă vreme şi locuia cu soţia în Ungaria. M-a rugat să ţinem legătura doar prin mail, şi nu prin telefon, motivând că acolo unde este nu prea are semnal. Am stabilit de comun acord să ne întâlnim la Piteşti”, povesteşte Cristian Mahulea.
Avea să fie începutul coşmarului... „Înainte de a pleca spre Piteşti, pentru ca totul să meargă mai repede şi să aibă şi el o garanţie că vreau să cumpăr maşina şi acolo s-o putem radia repede, acest domn Tomoioagă mi-a cerut să-mi transfer mie de la o sucursală bancară din Bucureşti la una din Piteşti 2.000 de euro prin Western Union. Am fost de acord, mai ales că mă gândeam că nu are ce să se întâmple din moment ce suma transferată este pe numele meu. Am făcut operaţiunea pe data de 14 septembrie, de la o sucursală a Băncii Româneşti din Bucureşti, pe numele meu la o sucursală a aceleiaşi bănci din Piteşti, urmând a ajunge şi eu la Piteşti pe 16 septembrie 2010.” După tranzacţie, Cristian Mahulea i-a trimis pe mail, pentru confirmare, aşa-zisului proprietar al maşinii o copie a foii de transfer, care conţinea şi codu
