În urmă cu zece ani, Ion Iliescu – pe atunci lider al Opoziţiei – şoca lumea politică în special şi lumea în general, prin recomandarea contondentă pe care o făcea în legătură cu tratamentul ce ar fi trebuit aplicat unor congresmeni care veniseră in America să ne tragă de urechi pentru nişte...abateri de la buna purtare a unei ţări mici şi fără gonade internaţionale. „Trebuie plesniţi peste bot!” – recomanda altfel paşnicul fost şi viitor preşedinte, în ideea că n-ar trebui să facem sluj în faţa nici unor slujbaşi fie ei şi ai unor mari puteri.

Pentru o ţară care s-a cam târât în genunchi spre aproape toate organizaţiile din care face parte, începând cu Consiliul Europei şi continuând cu Uniunea Europeană, chiar dacă preţul pe care-l plătea depăşea cel mai adesea costurile, un astfel de gest semăna cu fluieratul în biserică şi nu puţini au fost cei care l-au blamat public pe Iliescu, privind cu îngrijorare undeva în sus.

A fost nevoie de zece ani ca să înregistrăm un nou gest de verticalitate, după ce am înghiţit în sec de pe urma tuturor monitorizărilor şi supravegherilor la care ne-au supus (uneori pe merit, alteori nu) cei care continuă să trăiască cu ideea că ne-au făcut o favoare primindu-ne în NATO şi acceptându-ne morţii de prin teatre de război cu care nu aveam nici în clin nici în mânecă, sau în Uniunea Europeană, unde contribuim cu mai mult decât primim (chiar dacă nu din cauza Uniunii). Dar asta e situaţia.

Sincer să fiu, mă bucur că Traian Băsescu – până nu de mult adept al „teoriei licuricilor”, a avut, la Bruxelles, săptămâna tercută, un acces de verticalitate, plesnindu-i peste bot pe adepţii conexării unor măsuri tehnice cu altele politice în problema Spaţiului Schengen. În faţa ameninţărilor deloc voalate ale reprezentanţilor unor ţări cu care ne-am contrat pe problematica ţiganilor, că vor propune amânarea integrării noastre în Spa