Poate fi relevanta o expunere in oglinda a doua perioade din istoria moderna a Romaniei. De la un monarh controversat, pana la actualul presedinte. Argumentele pro sau contra referitoare la segmentul temporal interbelic si cel de azi sunt tot atatea motive de comparatie.
Opinii: De la Carol la Basescu (I)
Framantarile politice
Acele vremuri n-au fost straine convulsiilor politice Romaniei postdecembriste, fiind chiar mai numeroase. Regele Carol al II-lea a promovat ideea unui guvern de uniune nationala, cu scopul diminuarii rolului partidelor, guvernul Nicolae Iorga constituind un experiment esuat. Marea carenta in sistemul sau consta prin faptul ca Guvernul facea Parlamentul.
Executivul destituia vechile autoritati locale (prefecti, primari) si numea oameni de incredere din partidul aflat la Putere. Practica mai actuala ca oricand. O alta deficienta era aceea ca se recurgea la o crestere a influentei puterii executive in defavoarea celei legislative. Exista si astazi similitudini.
Dupa Marea Unire, Romania a avut in 20 de ani, 25 de guverne. Dintre ele, sase au beneficiat de o viata de cateva saptamani, iar opt au fost la carma tarii pentru o luna sau doua. Dupa 1989, Romania a consemnat mult mai putine cabinete, incepand cu Roman si terminand cu Boc, daca-l punem la socoteala o singura data.
In 1934, premierul Tatarascu a introdus practica guvernarii prin decrete-legi. A urmat pana astazi un necontenit sirag de asemenea practici. Tot pe atunci s-a afirmat clasa mijlocie, precum si categoria functionarilor si intelectualitatea. Parlamentul era alcatuit in proportie de 67% din avocati, proprietari, ziaristi, farmacisti, ingineri.
Cu toate acestea, democratia romaneasca interbelica a rezistat mai mult comparativ cu majoritatea statelor europene, tara noastra fiind una din ultimele in car
